Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2011

Treziți-vă și începeți să visați!

Am devenit sarcastică în jocul meu cu Iubirea. EU sunt cea care crede în ea și care vrea să se predea cu tot întregul ce mă compune, ca mai apoi, tot EU, să o desființez și să o izgonesc violent.

Imi oscileaza mana intre condeiul ce-mi scrie amoruri inaltatoare si pixul ieftin cu pasta de povesti mediocre, care umplu temporar clipe dintr-o viata si asa prea scurta. Amprenta de pe ele este, insa, aceeasi si nu se poate dezice de ceea ce semneaza. Intotdeauna va prefera cerneala.

Nici nu mai cunosc între ce lumi să îmi împart sufletul și cu cine să mă pun de acord, ori cărei filosofii erotice sau eretice să mai dau sentință de adevăr.

Se poate spune ca mi-a scapat printre degete povestea, dar venele mele curg esenta unui timp nehotarat.

Simt, uneori, ca l-am pierdut pe EL. Nu pe el- cel fizic-, ci pe EL- cel caruia ii daruisem dintotdeauna asteptarea vesniciei mele. Pe EL, cel desprins din Eros ceresc in nopti si zile de vise prea greu de numarat. Parca s-ar fi rupt panza tabloului pe care…

Rugaciune pentru deznadejde

Tot ce-mi doresc este sa reusesc sa rezist rautatii lumii. Sa nu uit niciodata sa cred, sa nu-i las vreodata sa ma raneasca si sa plang. Sa privesc cerul zambind, pentru ca vad ceea ce ei niciodata nu vor fi capabili sa vada. Sa imi aduc mereu aminte ca sunt un suflet ce poarta un trup si ca acest lucru e mai presus de orice.

Iubire, pace si lumina!

Azi mă dezic de tine

Neiubitule,
Astăzi vreau să ne despărțim.

Mi-am dat seama, în greutatea dezordinii din gândurile mele, că tu exiști în mine doar ca necesitate și personificare a unor inchipuiri. Am nevoie de tine atât cât să îmi sprijin sufletul de un șablon al idealurilor mele sentimentale. Nu îmi folosești decât pentru speranța încăpățânată, care s-a agățat cu degete scurte de marginea conturului tău.

Absența ta mă sperie doar pentru că ar fi o lipsă de motiv atunci când vreau să îmi justific dulcegăriile pe care, uneori, le declam. Atât și nimic mai mult. Îmi pare rău că trebuie să îți spun că tu, OMUL, mă interesezi de la prea puțin, la mai deloc și că, de fapt, eu îndrăgeam inexistentul tău, pe care ți-l atribuisem într-un timp când am fost prea flămândă de emoții.

Ai fost doar o plăsmuire. O plăsmuire care a rulat ani de zile pe ecranul minții mele, prea jucăușă cu realitatea ce mi te prezenta din ce în ce mai gol, cu fiecare clipa ce ne scurgea kilometri de distanță. Numai că eu mă mai încă…

(Ne)Gând

(Ne)Gând
Uneori aș vrea să îmi donez speranța cuiva care chiar ar ști să o aprecieze, ci nu să o țină suspendată strâmb, între două bătăi de inimă și acelea destul de nesigure.

Și iar nu mai știu ce vreau, cum vreau, de ce vrea… și totuși parcă vreau.

Nu am puterea de a îmi înțelege acceptarea și, în același timp, lupt cu încăpățânarea de a nu o integra în mine. Să știi că nu poți, nu ai voie, dar să te avânți cu atâta repeziciune, tind să cred că îmi reprezintă imbecilitatea. Am toate motivele, argumentele, gândurile și vorbele care mă dezic de EL, dar eu mă încăpățânez să nu o fac. Deși îmi doresc… ori, cel puțin, cred că vreau.

Și nici speranța… Nu, nici pe ea nu pot să o abandonez. Pentru că simt că trebuie să mai cred… măcar de câteva ori bune. Cât timp mai întâlnesc bărbați care îmi sărută mâna este clar că nu pot să mă dezic de optimismul (re)clădirii de iluzii.

Serios!
Amoruri fine, amoruri ieftine, amoruri prea scumpe și prea scurte, prea lungi, prea banale... prea... prea oricum …

M-am pierdut de lume

As vrea sa uit.

As vrea sa uit tot ce mi-a calcat sufletul in picioare. Cum a durut si cat de puternic a simtit numai inima mea stie. Cat pierd din mine cand visele se spulbera si mai ales ca ranile raman mereu semi-deschise doar tipetele ce mi le-am inghitit in sec de atatea ori mai pot spune.Cum sa calci vise in picioare si sa mergi prin viata ca si cum nimic nu s-a intamplat incerc si in ziua de azi sa inteleg si sa nu judec.

...Dar nu pot. Pur si simplu nu pot.

Ma simt prea om sa cred ca putem ascunde in inimile noastre atata intuneric.

Unde-i lumina? Unde-i iubirea?

Cum de am ajuns sa ridiculizam dumniezeirea din noi? Cum de am ajuns sa radem de divinul ce ne-a fost cu atata bunatate oferit?

Suntem capabili de atata maretie si totusi preferam sa ne afundam in morcila. E mai placut mirosul de putregai si mai dulce gustul desertaciunii? Vad o lume care se pierde pe sine si ma simt neputiincioasa in fata acestei sinucideri in masa. Sclavi ai banului si slugi in slujba placerilor carnale a…

Monolog pentru acceptarea de mine

Tremurul unor degete care se rătăcesc în mătasea pielii mele este tot ceea  ce mai știe sinele meu că a uitat să curgă. Pe măsură ce îmi aduc aminte cum răsuflări se pierdeau dincolo de murmurul șoaptei, sângele îmi fierbe trăiri pe care am omis să le mai dau trupului meu.

Când noapte se ascundea în mireasma ilicitului cu note de bază pe praful de stele și apoi îmi părea că îmi pătrunde din ce, în ce mai adânc gândul de noi, iar buzele te doreau pe tine și numai pe tine… e un atunci ce-mi pare finit. Nu găsesc nedoritul de tine nici măcar acum, cu speranțe șubrede în simțire, când mi se pare că ne-am îndepărtat din ce în ce mai mult și că distanța e mai mare decât lumea în care ne afundăm.

Ești în fiecare clipă din mine și te scap cu minute întregi de negări ale memoriei și teamă pentru ziua de mâine. Când îți uit existența mă afund în realitate și devin oarbă de vise. Cumplit sentiment de slăbiciune! E ca și cum aș deveni fadă pe axul Pământului, pentru că încep să pierd adevărul d…

Un nesfarsit inceput de tine

Cat timp sa iti mai cer iubire cu o inima ce sta in genunchi?! Cata putere sa mai am sa trag de speranta din mine?! Cata rabdare sa-mi mai cer in asteptarea unor raspunsuri de la tine?!

Si iar te chem in surdele-mi strigari, cu glasul rastignit de sopate acute. Te vreau pe tine ca in acelasi ieri, ca intr-o alta viata in care te-am stiut si in care degetele au scris amoruri peste cerul caruiai ii multumeam pentru complicea noastra noaptea. Nu-ti stiu nemarginirea de azi, de maine, ci din atunciul neuitat, iar asta face ca totul sa fie mai dificil de abandonat.

Cunosc doar ca intreaga mea fiinta te cere pe tine. Vis dupa vis, dorinta cu dorinta si fierbe sangele in mine cand iti pronunt numele, chiar daca o fac numai in gand. Mi se ravaseste intreaga suflare si simt ca aerul meu se filtreaza cu tot ce insemni tu. Ma umplu cu tine fara sa-mi fii aproape, caci degetele tale inca le simt cum imi aluneca pe piele, iar mana ta inca ma cere in timp ce-mi daruieste atingeri abia atunci afla…

Furt intelectual

Astazi am mai gasit un blog unde era copiat integral unul dintre post-urile mele. recviem-pentru-un-sentiment.bl​ogspot.com la acesta il adaug si pe cel gasit acum cateva luni in care MULTE dintre postarile mele sunt redate fara sursa http://fylmyfriend.wordpress.com/.
Voi cum v-ati simti daca cineva v-ar fura amintirile si apoi si le-ar insusi?
Ma doare nesimtirea celor care ar fi trebuit sa imi fie solidari, pentru ca pana la urma si ei tot blogger-i se doresc a fi.
Pacat.
Chiar e nevoie de lege si sanctiuni ca sa invatam sa ne respectam aproapele si munca sa?

O departare mai aici si una mai incolo

Continua sa dai cu pumnul in perete.
Rezolvi ceva?
Retraiesti momentul, schimbi istoria, dar totul se intampla in imaginatia ta. Altul si altul si inca unul, ii numeri ca pe frunze de toamna, stranse la margine de drum, peste care, din cand in cand, o rafala de vant mai face ordine.

Degeaba.

Nimeni ca el. Nimic ca atunci.

Si totusi tu speri. Si speri. Si speri.

O speranta subreda ce-i drept, insa refuzi sa o lasi sa alunece in uitare si sa iti indrepti privirea catre alte zari. Cu o departare mai aici si una mai incolo, te lasi prinsa de amintiri si regrete, ca si cum asta ar ajuta in vreun fel sau altul.

Apoi vine seara. Cu tot cu visele acelea agasante in care apare EL, in care totul e OK si din care a doua zi ori nu vrei sa te trezesti, ori vrei sa existe vreo pocnire din degete magica care sa le implineasca. Atunci si acolo, bineinteles. Cand vreodata ai avut tu rabdare?

A lui, intr-un al vostru, cu aceleasi batai de inima...

Sau vise, sau nebunie, sau negare. Alege singura. Real…

As vrea sa am curajul de tine…

Nu cred ca exista om capabil sa traiasca fara iubire.

Nu cred ca exista suflet ce poate sa fie in absenta sentimentului suprem.

Cred doar ca fiecare strangere de maini in rugaciunea inimii te cheama pe tine, cu setea unui dor nestins. Simt inclestarea oaselor in frematarea fiecarei secunde ce se scurge prin venele mele absente de tot ce insemni tu. Frigul trupului meu ingheata doliul buzelor nesarutate de atata amar de vreme de catre tine.

Nu stiu unde esti. Nu stiu ce sa raspund intrebarilor pe care mi le pune fiecare celula a corpului meu. Nu stiu ce sa raspund spiritului meu inlantuit in neputinta de tine. Alearga vantul prin parul meu si eu parca iti simt parfumul, dupa care imi dau seama ca nu degetele tale se jucau pe mine, ci visul in care inca te mai am.

Am ramas cu orele tarzii din noapte, cand amintirea mi te daruieste in secundele reveriei. Ma doare dimineata cand ma trezesc si realizez cruda realitate. Stiu doar ca ma mai tine vie speranta unui “NOI” infinit. Un N…

... doar prin tine.

As vrea sa ma domoleasca ochii tai ce apun peste trupul meu, iar fiecare lacrima sa imi arda visele neimplinite. Cat despre absenta bratelor tale in clipele astea, le cer indurarea ultimei daruiri si sa-mi aflu sfaristul in strangerea lor. Sa-mi sting sangerarea cu ale tale saruturi, sa-mi picure inima veninul pe jos e tot ce mai poate un suflet sa creada caci rasaritul de noi imi pare exclus.

Pustiul din mine se umple de viata acelor nopti epuizate-n trecut si tot ce-mi mai face fiinta sa tresalte e gandul ca tu ai putea sa revii.



Cum pot sa traiesc cu tine departe, cand tot ce cunosc e necuprinsul ce l-am avut?

Cum pot sa mai trec singura clipa ce-i vida de noi?

Imi cad secerati si fluturi de soapte si apare fantasma acelor extazuri cand voci ragusite murmurau amorul in obscuritate si dimineata ne gasea dezgoliti. Si mor de ciuda ca te-am lasat sa-mi fii amant in iubire, considerand ca meriti numai locul doi. Acum as tipa, as urla tot golul de…

Flash

Intotdeauna drumul mai are si un sens de intors. Trebuie sa crezi in necunoscut si sa il transformi in destin.
Uneori niciodata devine vreodata si roata se intoarce.

Uneori sunt...

Sunt definitia nebuniei atunci cand fulgerele lovesc pamantul si tremura marea.
Sunt glasul furtunii din serile agitate.
Sunt pasul pierdut pe cararile din labirint.
Sunt muzica inimii mele cand valsez printre iubiri.
Sunt ultimul strop de vin ce se scurge pe gatul sticlei.
Sunt o naiva a odiseei mele.
Sunt uneori copila pierduta ce traieste in povesti si basme absurde.
Sunt conducta de sange prin care-mi curg sentimente.
Sunt trupul ce indura in fiecare zi o noua lupta.
Sunt visele si dorul ce atarna de stele.
Sunt parfumul de rosu pe gatul albastru si fac indigo totul in calea mea.
Sunt cea care crede in demoni si ingeri cand isi masoara ganduri si fapte.
Sunt poate prea plina de golul din lume, ori poate golesc prea des ce am umplut.
Sunt poate credula in tainele mele, ori poate deloc aninata de ele.
Sunt doar un suflet ce-si cauta calea cu zboruri de fluturi si aripi incinse.
Sunt pofta nebuna de un continuu inceput.
Sunt toata minunea de a fi pe pamant.

Bolnava de dorinta

Tu esti bolnava de dorinta si tot ce vrei este iubire.

Ai devenit, poate fara sa iti dai seama, victima perfecta a negustorilor de vise si amoruri false. Iti alegi din portbagajele lor sentimente sperand ca ele sunt autentice. Din nebunie? Din disperare? Nici tu nu mai stii, dar iti simti privirea impaienjenita si parca nu mai esti capabila sa vezi, asa cum se cuvine, nici cea mai mica umbra de emotie inaltatoare. Si, pana la urma, pacatul a fost deja facut. Ce sens mai are mantuirea cand toate semnele iti sunt infern?

Te frangi cu amintiri tocite si iti privesti demonii tacerilor nestinse si ai iubirilor trecute ca si cum totul ar fi prea viu decat un simplu ieri.

Iubirea doare? Nici vorba, doar ca orgoliul te sfasie si esti prea mandra sa-ti recunosti autoflagelarea. Cu ce rost sa iti darami icoana amorului plasmuit din basme, cand cea care a pictat-o esti numai tu? Te-a pus cineva sa ai asteptari? Sa-ti incatusezi iluziile si sa atarni lanturi fantasmagorice de picioarele celor pe …

Simt cum iti alerg prin vene

Bratele tale ma cuprind si eu imi pierd ratiunea in imbratisarea noastra. Tot ceea ce stiu este ca asa vreau sa raman pentru totdeauna: incatusata in caldura sufletelor noastre ce se ating. 
Pasesc, tremurand, pe gresia rece si simt cum talpile mele aluneca mai usor ca niciodata spre tine. Te privesc insetata de dor si imi musc buzele gandindu-ma ca iti sunt ofranda.

Fara constiinta zilei de maine si nici durerea celei de ieri ma abandonez in nestiinta noptii noastre de iubire. Avem timpul prizonier in palmele noastre ce se cauta orbeste si, cu sfiala, tresarim cand buricele degetelor ni se ating.
Ne aprindem focul si tot ceea ce cunoastem este cum sa ardem mai presus de vise. Ma pierd in pielea ta, invaluita de acel unic parfum… Ah, te simt si mi-a fost dor!

Ma destainui sub privirile tale si iti daruiesc bataia inimii mele… pastreaza-mi sunetul, compune-mi muzica...

In noaptea aceasta suntem doar noi.
In noaptea aceasta suntem nesfarsiti.

Tu imi dezgolesti umerii si ma strangi intre soapte…

Cantecul lebedei

Ma frange iubirea ce s-a nascut in mine, iar tu ai ucis-o din fasa. Ii aud strigatele sufocarii si ma topesc de durere pentru ca nu pot sa intervin nicicum. Ca un avorton ai lasat-o pe podeaua inimii mele, iar eu o privesc si plang. Cu mainile incrucistate la piept incerc sa-mi opresc sangerarea sufletului si ingenuncheata in fata destinului intreb neincetat "De ce?". Plang si imi urlu suferinta. Nicio lacrima nu mai poate stinge amintirea crimei tale... cum ai calcat peste totul meu si ai scuipat peste crinul ce imbobocea in glastra fiintei mele.

Ai trantit cu atata nonsalanta cu mine de pamant si m-ai lasat sa zac in stare de sevraj, incolacindu-ma in chin. Nici macar nu te-a interesat daca mai traiesc... cum supravietuiesc. Mi-ai spintecat pieptul si mi-ai smuls minunea, aruncand cu ea in toate zarile furtunii. Acum alerg disperata cu picioarele goale pe cioburile mele si imi caut iubirea. Franta si ranita am nevoie de ea mai mult ca orice. Ma ajunge disperarea.

Vreau sa …

Spectacol anulat

Când ne-am jucat ultima dată, nu ai facut decât să mă scapi. M-ai crăpat până ai ajuns să mă faci cioburi și apoi ai început să te tai în mine. Acum degeaba încerci să mă reasamblezi și să mă lipești. Chiar nu ești conștient că nu pot să îmi privesc crăpăturile o viață întreagă, lângă tine?

Nu-ți mai recunosc arta mâinilor, îmi ești stângaci și mă doare. Nici măcar ațele nu ai știut să le descurci. M-ai lăsat spânzurată în teatrul nostru de păpuși și acum vrei cu nerăbdare să mă deslușești.

Nu mai ai nicio șansă.

Lasă-mă mai bine așa. Prefer să îmi amintesc zilele în care cu măiestrie mă purtai pe brațe și îmi știai fragilitatea. Acum îmi ești străin și mișcările tale le simt greoaie. Chiar nu ai putut să îți dai seama că nu sunt ca celelalte? Niciuna nu e ca cea de dinainte. Trebuie de fiecare dată să înveți cum să jonglezi.

Îmi pare rău de jocul nostru! Ai trișat prea mult încât să mai ținaă ironia. Ai fost actor, iar acum ai obosit în propriu-ți teatru. În sfârșit, pot să te prives…

Spectacol anulat

Cand ne-am jucat ultima data, nu ai facut decat sa ma scapi. M-ai crapat pana ai ajuns sa ma faci cioburi si apoi ai inceput sa te tai in mine. Acum, degeaba incerci sa ma reasamblezi si sa ma lipesti. Chiar nu esti constient ca nu pot sa imi privesc crapaturile o viata intreaga, langa tine?

Nu-ti mai recunosc arta mainilor, imi esti stangaci si ma doare. Nici macar atele nu ai stiut sa le descurci. M-ai lasat spanzurata in teatrul nostru de papusi si acum vrei cu nerabdare sa ma deslusesti.

Nu mai ai nicio sansa.

Lasa-ma mai bine asa. Prefer sa imi amintesc zilele in care cu maiestrie ma purtai pe brate si imi stiai fragilitatea. Acum imi esti strain si miscarile tale le simt greoaie. Chiar nu ai putut sa iti dai seama ca nu sunt ca celelalte? Niciuna nu e ca cea de dinainte. Trebuie de fiecare data sa inveti cum sa jonglezi.

Imi pare rau de jocul nostru. Ai trisat prea mult ca sa mai tina ironia. Ai fost actor, iar acum ai obosit in propriu-ti teatru. In sfarsit, pot sa te privesc fara …

Eu SIMT in cuvinte...

Eu nu scriu.

Eu SIMT in cuvinte... pur si simplu.

Unora le bate inima, altora le canta sufletul... Ei bine, mie imi apasa tastele. La mine sentimentele sunt capabile sa coboare in buricul degetelor si de acolo sa curga irationalul ce-mi inunda intreaga fiinta. Nu am limite... Nu am constiinta in acele momente... am pur si simplu PASIUNE.

Eu bat doar pentru tine. Imi freamata falangele degetelor doar gandindu-ma la hotarele ce le-am sters aflandu-te pe tine. Fara pareri de rau tardive in crepusculul planetei mele interioare, ci doar cu zambete imprastiate pe tot pamantul fagaduintei noastre. E ca si cum inima mi-ar conjuga amorul la imperfectul zilei de dinaintea intalnirii cu tine.

Stau pe marginea fiintei mele si imi legan sufletul inainte si inapoi pentru ca ma fascineaza jocul undelor de aer ce au ramas intre noi. Esti totul meu absent si nimicul meu prezent. Te simt ca pe cautarea mea perpetua printre jocurile de lumini si umbre dintre ce a fost si ce ar putea fi. Apoi inchid ochii si…

Eu SIMT in cuvinte...

Eu nu scriu. Eu SIMT in cuvinte... pur si simplu. Unora le bate inima, altora le canta sufletul... Ei bine, mie imi apasa tastele. La mine sentimentele sunt capabile sa coboare in buricul degetelor si de acolo sa curga irationalul ce-mi inunda intreaga fiinta.

Nu am limite... Nu am constiinta in acele momente... am pur si simplu PASIUNE. Eu bat litere doar pentru tine.

Imi freamata falangele degetelor doar gandindu-ma la hotarele pe care le-am sters, aflandu-te pe tine. Fara pareri de rau tardive in crepusculul planetei mele interioare, ci doar cu zambete imprastiate pe tot pamantul fagaduintei noastre. E ca si cum inima mi-ar conjuga amorul la imperfectul zilei de dinaintea intalnirii cu tine. Stau pe marginea fiintei mele si imi legan sufletul inainte si inapoi pentru ca ma fascineaza jocul undelor de aer care au ramas intre noi.

Esti totul meu absent si nimicul meu prezent. Te simt ca pe cautarea mea perpetua printre jocurile de lumini si umbre dintre ceea ce a fost si ceea ce ar pu…

Un inger ce plange… la tine sa ajung

Buna, Marina! Stiam ca tot la mine te vei intoarce! Stii si tu ca, indiferent de ce se intampla, eu sunt mereu aici pentru tine! Hai, respira, linisteste-te si spune-mi ce s-a intamplat! Ai vrut dragoste, pustoaico, nu? Ai crezut in vorbe frumoase, desi ti-ai promis tie ca nu o vei mai face niciodata, nu? E in regula. De asta esti minunata, pentru ca nu ti-ai pierdut capacitatea de a crede in EL… de asta o sa fie bine si o sa apara. Ai sa vezi… ai sa-l simti. Exact cum ai spus tu, va trebuie sa iti coboare pana in sange, nu doar sa treaca de piele, iar atunci vei stii ca l-ai gasit.

Crezi ca lui ii e bine? Crezi ca el nu ar vrea sa se bucure de tine? Ca nu stie ce femeie exceptionala il asteapta? Ca ochii tai or sa ii hraneasca sufletul si atingerile tale or sa ii arda inima? Si EL te vrea, si EL te cauta… il simti si tu… seara inainte sa adormi cand il rogi in soapta tainei tale sa vina mai repede… ziua cand norii iti contureaza sarutul fara final… in orice clipa cand simti ca nu te…

Cred ca sufar de prea multe batai de inima

Dragul meu,

Stiu ca in momentul de fata fix de ceea ce iti voi scrie eu nu aveai nevoie, dar am sa imi cer scuze anticipat si am sa ma justific prin simplul fapt ca nu mai pot sa tin in mine. Zilele trecute m-ai intrebat cand ai putea sa ma vezi, iar eu in loc sa iti raspund am schimbat foaia imputandu-ti o minciuna. De fapt, era un fel de raspuns, dar in maniera mea stranie si nebuna (precum sper ca te-ai obisnuit deja ca sunt).

De cand ai plecat a fost un tumult ingrozitor in mintea si sufletul meu. Atata agitatie si forfot incat abia pot sa inteleg de ce mie, de ce iar si spre ce duce. Mi-as dori ca atunci cand te/ne voi/vom revedea sa pot fi constienta de ceea ce simt cu adevarat pentru tine si de ceea ce insemni intr-adevar in viata mea. Precum ti-am spus plecarea ta mi-a deschis ochii, dar in aceleasi timp a deschis si rani din trecut. Mi-a facut bine, facandu-mi rau. Mi-a reactivat o temere mai veche, potolind in acelasi timp o frica mai noua. Hai sa incerc sa iti explic ca sa …

Tot timpul DOI ce-or sa formeze UNU

In fiecare zi resimt din ce in ce mai dureroasa distanta dintre mine si tine. Incerc sa ma gandesc ca dupa tot acest chin asteptarea imi va fi incununata intr-o maxima beatitudine atunci cand momentul va fi propice intalnirii noastre.

Prea mult din tine nu-mi va ajunge spre potolirea dorului, in colturi de existenta adunat. Prea mult din tine nu va putea sa-mi duca fiinta la starea de satietate a iubirii din totdeauna innascuta.

Poate ca in abisul nebuniei mele tu imi esti normalitate si tanjesc groaznic dupa tine. Iti vreau caldura trupului spre linistea serilor mele inghetate. Pe buzele tale eu vreau sa imi pierd suflul si sa-mi gasesc necontenit nasterea. Cu bratele tale, in jurul trupului meu, vreau sa-mi frangi trupul si sa ma slefuiesti neintrerupt. Desira-mi anii cu degetele tale si rasuceste-mi iar si iar prezentul. Apoi fa-ma prizoniera sufletului tau si stapana ratiunii din tine. Lasa-ma cu sarutul sa-ti echilibrez mintea si inima, caci am sa ma aflu la mijlocul celor doua, …