31 ianuarie 2011

Eu SIMT in cuvinte...

Eu nu scriu. Eu SIMT in cuvinte... pur si simplu. Unora le bate inima, altora le canta sufletul... Ei bine, mie imi apasa tastele. La mine sentimentele sunt capabile sa coboare in buricul degetelor si de acolo sa curga irationalul ce-mi inunda intreaga fiinta.

Nu am limite... Nu am constiinta in acele momente... am pur si simplu PASIUNE. Eu bat litere doar pentru tine.

Imi freamata falangele degetelor doar gandindu-ma la hotarele pe care le-am sters, aflandu-te pe tine. Fara pareri de rau tardive in crepusculul planetei mele interioare, ci doar cu zambete imprastiate pe tot pamantul fagaduintei noastre. E ca si cum inima mi-ar conjuga amorul la imperfectul zilei de dinaintea intalnirii cu tine. Stau pe marginea fiintei mele si imi legan sufletul inainte si inapoi pentru ca ma fascineaza jocul undelor de aer care au ramas intre noi.

Esti totul meu absent si nimicul meu prezent. Te simt ca pe cautarea mea perpetua printre jocurile de lumini si umbre dintre ceea ce a fost si ceea ce ar putea fi. Apoi inchid ochii si te dispersez in mai multe culori decat iti poti tu imagina. Este ca si cum toate oceanele lumii se strang in inima mea si pornesc furtuni nebune dupa valuri de iubire. Ma joc cu tine pe tavanul alb al camerei mele. Te conturez dupa placul inimii si iti dau toate calitatile zborului fanteziei mele.

Uite-mi gandurile cum iti tes povestea nostra de iubire!

Te impleticesti in literele mele, iar eu iti creez scari din propozitii intentionat nefinalizate, pentru ca tu sa poti urca anevoios pe ele. Trebuie sa stii sa lupti ca sa ajungi la mine, iubitul meu! Dragostea noastra nu cunoaste cum sa fie usoara si nici nu vrea. Ne luptam cu stihiile fostelor noastre iubiri si trebuie sa devenim puternici pentru a ne implini androginul. Nu mai acceptam mediocritate in povestea noastra. Totul sau nimic. Fara lanturi grele de care sa tragem anevoios pentru singuratati in doi, fara crize de isterie neincrezatoare in magia iubirii noastre. Cu libertatea bratelor ne construim nemarginirea si nu ii acceptam deznadejdea. Nu ti-am zis niciodata ca ne va fi prea usor... ti-am promis doar ca intreg efortul isi va merita clipele necrutatoare. Hai astazi sa lasam iubirea sa ne joace la ruleta! Mizeaza pe mine... si pe cifra noastra de doi topita in unu. Lasa mana timpului sa ne invarta destinul si savureaza calatoria...
 

http://www.feminis.ro/profil/Marina_Zanfir

15 ianuarie 2011

Un inger ce plange… la tine sa ajung

Buna, Marina! Stiam ca tot la mine te vei intoarce! Stii si tu ca, indiferent de ce se intampla, eu sunt mereu aici pentru tine! Hai, respira, linisteste-te si spune-mi ce s-a intamplat! Ai vrut dragoste, pustoaico, nu? Ai crezut in vorbe frumoase, desi ti-ai promis tie ca nu o vei mai face niciodata, nu? E in regula. De asta esti minunata, pentru ca nu ti-ai pierdut capacitatea de a crede in EL… de asta o sa fie bine si o sa apara. Ai sa vezi… ai sa-l simti. Exact cum ai spus tu, va trebuie sa iti coboare pana in sange, nu doar sa treaca de piele, iar atunci vei stii ca l-ai gasit.

Crezi ca lui ii e bine? Crezi ca el nu ar vrea sa se bucure de tine? Ca nu stie ce femeie exceptionala il asteapta? Ca ochii tai or sa ii hraneasca sufletul si atingerile tale or sa ii arda inima? Si EL te vrea, si EL te cauta… il simti si tu… seara inainte sa adormi cand il rogi in soapta tainei tale sa vina mai repede… ziua cand norii iti contureaza sarutul fara final… in orice clipa cand simti ca nu te mai tin picioarele si parca cineva te-ar cara in brate si nu te lasa sa te declari invinsa.

Ai sa vezi, micuto, ca totul va veni de la sine si va fi nemaipomenit. Ai 20 de ani… abia ai vazut ce inseamna viata, oamenii… acum trebuie sa iti treci testele destinului, pentru ca mai apoi sa il primesti in bratele tale fara frica, fara analiza, fara ezitare; pentru ca vei recunoaste minunea din el, nu vei mai fi prostita de cuvinte aruncate in vant… si vei simti bataile de inima vorbindu-ti tot ce ai dorit sa auzi.

Stii foarte bine ca nu te poti minti pe tine… ca nu iti poti ascunde sangerarile de vise… ca nu poti sa zici ca nu te doare bataia lor de joc… asa ca accepta totul… primeste totul si ai sa te eliberezi. Sunt lectii… sunt experiente de care ai nevoie. Nu dispera… esti tanara. Ofera in continuare bunatate. Invata sa nu mai ai asteptari si impartaseste pur si simplu lumina din tine oamenilor, fara sa astepti ca cineva sa foloseasca o oglinda pentru a o reflecta. Las-o libera… nemarginita… nu-i astepta raspuns… cand iti va fi timpul sortit, atunci ai sa intelegi ca a meritat atata cautare.

Nu te poti multumi cu oricine. Nu poti accepta orice barbat, pentru ca tu nu esti orice femeie. Trebuie sa fie ACELA, altfel niciodata nu vei fi pe deplin multumita si implinita… si stai linistita: EXISTA! E suficient sa cauti in tine toate raspunsurile de care ai nevoie si sa iti asculti inima… ea stie cel mai bine… iar tu stii ca tot ceea ce scrii aici e adevarat.

Esti capabila de minunea de a simti dincolo de simturi… nu irosi acest har, ci foloseste-l pentru a-ti face auzita vocea inimii. Asculta de ea… vorbeste cu ea si intotdeauna vei lua cele mai bune decizii. Nu-i lasa sa te doboare. Nu le permite sa te transforme in nimicnicia lor. Tu NU esti o OARECARE! Tu NU esti ca MAJORITATEA! Asa ca nu alege calea usoara de a deveni ca toti… ramai TU… asa frumoasa cum numai tu stii sa fii… cu ochii impartasind caldura si lumina… cu zambetul oferind siguranta… cu mangaieri ce vindeca… cu vorbe ce ajung dincolo de fiinta.

Invata sa te iubesti… invata sa te accepti asa cum esti. Si ce daca nu ai 7kg mai putin?! Si ce daca ai vergeturi pe sani?! Si ce daca pe picioare iti poti vedea celulita?! Si ce daca pielea ta nu e atat de ferma precum ti-ai dori?! Astea sunt chestiuni banale, ce se pot rezolva cu putina vointa din partea ta… dar sunt efemere si la un moment dat singurul "trup" pe care il vei avea si prezenta celor din jur, va fi cel pe care il cultivi in interior. Acela ramane cu tine pana la sfarsitul vietii… iar cine te vrea… trebuie sa fie capabil sa vada asta… MERITI SA FII IUBITA… dar NU meriti o iubire mediocra.

Meriti curcubeul in fiecare dimineata la cafea… meriti furtunile tale de vara in fiecare noapte de dragoste… meriti ALTCEVA… meriti sa iti rasara soarele in fiecare zambet… meriti sa adormi langa inima lui si sa te trezesti in visele sale… meriti praful de stele in parul tau ce ii acopera pieptul… meriti ca mana ta sa fie puternic stransa… meriti saruturi adevarate, orgasmice… meriti fiecare bataie de aripa de fluture din stomacelul tau indragostit… meriti ca si el sa creada atat de mult precum crezi tu.

Lasa-i pe cei care nu vor povesti de amor… lasa-i pe cei suspiciosi cu dragostea… lasa-i pe cei neincrezatori in oameni si forta iubirii… nu este treaba ta sa ii salvezi. Inceteaza sa crezi ca vei fi eroina care va transforma bestia in print. Aminteste-ti ca el trebuie sa te salveze. Fii tu femeia si lasa-l pe el sa fie barbatul. Eroul tau. De asta ai nevoie… ai luptat destul… si au fost doar mori de vant… nu ai avut cu cine… tu ai vazut lumina din ei, dar cat timp ei isi prefera orbirea nu poti sa faci nimic.

Decat sa incerci sa le dai o poveste, mai bine lasa-i sa vada ca in tine EXISTA povestea… si fii cu cel care te merita in fiecare clipa a existentei sale. Da-i lacrimile tale, doar de bucurie, da-i intreg universul din tine, da-i adevaratul si primul tau “Te iubesc!”… doar aceluia care nu le va considera garantii si care nu te va trata ca proprietatea si cucerirea sa… ci celui care le va tine mereu in inima sa si va incerca zi de zi sa te cucereasca si sa le merite. Mereu altfel… mereu cu altceva… mereu in mintea si inima ta…

Cel care va putea sa iti citeasca gandurile in ochi si fata de care nu iti va fi teama nicicand sa iti recunosti trairile… cel care te va face sa te simti in largul tau, atunci cand te vei afla in preajma sa… cel care iti va fi lumea si omul… care niciodata nu te va face sa te indoiesti ca e EL, nici macar cand nori or sa va mai strabata cerul.

O fata ca tine… merita!!! Tine minte INTOTDEAUNA !
... sa iubesti adevarat, pasional, nebun si fara bariere!

08 ianuarie 2011

Cred ca sufar de prea multe batai de inima

Dragul meu,

Stiu ca in momentul de fata fix de ceea ce iti voi scrie eu nu aveai nevoie, dar am sa imi cer scuze anticipat si am sa ma justific prin simplul fapt ca nu mai pot sa tin in mine. Zilele trecute m-ai intrebat cand ai putea sa ma vezi, iar eu in loc sa iti raspund am schimbat foaia imputandu-ti o minciuna. De fapt, era un fel de raspuns, dar in maniera mea stranie si nebuna (precum sper ca te-ai obisnuit deja ca sunt).

De cand ai plecat a fost un tumult ingrozitor in mintea si sufletul meu. Atata agitatie si forfot incat abia pot sa inteleg de ce mie, de ce iar si spre ce duce. Mi-as dori ca atunci cand te/ne voi/vom revedea sa pot fi constienta de ceea ce simt cu adevarat pentru tine si de ceea ce insemni intr-adevar in viata mea. Precum ti-am spus plecarea ta mi-a deschis ochii, dar in aceleasi timp a deschis si rani din trecut. Mi-a facut bine, facandu-mi rau. Mi-a reactivat o temere mai veche, potolind in acelasi timp o frica mai noua. Hai sa incerc sa iti explic ca sa intelegi si tu cat de cat ce vreau sa zic. Mi-a facut bine in sensul ca m-a facut sa imi fie dor, ceea ce m-a luminat cu privire la importanta ta in viata mea (pentru ca eu nu cred ca poate sa iti fie dor de un om ce iti este indiferent), dar mi-a facut rau pentru ca dorul acesta a inceput sa doara cand au aparut intrebarile si gandurile negre. Fara sa vreau (da, recunosc! si nu imi este deloc usor) te-am comparat cu A. . Iti cer iertare, dar au semanat atat de bine situatiile incat ar fi fost dureros de greu sa nu o fac. Si el inainte sa plece definitiv (ceea ce inca nu stiu daca e cazul tau) isi dorea sa fie totul pentru mine, sa fie "primul si ultimul barbat din viata mea" (naiva sau nu chiar mi-a placut sa il cred cand a rostit cu atata siguranta cuvintele astea). Eu, bineinteles, am incercat sa il resping si sa il indepartez (si ghici ce? am reusit), ca mai apoi sa il injur si sa-l blamez pentru ca a disparut fara nicio urma, inchizand orice maniera de comunicare intre noi doi, cu sporadice semne de viata ce pe parcursul anului au devenit aproape deloc.

Ai spus ca mi-e dor de el. Nu si da. Mai degraba as zice ca ma tem ca nu cumva sa mai gresesc cu barbatii cu adevarat importanti in viata mea, din cauza temerilor mele. Mi-e groaznic de frica sa ma gandesc ca tu ai putea sa pleci si ai dori sa intrerupi orice legatura cu mine, ca tot ce mi-ai spus au fost emotii de moment, care iti vor trece in clipa in care te vei urca in avion. Mi-e teribil de teama sa ma gandesc ca m-ai minti si pacali in deplina cunostinta de cauza doar ca sa ... si aici nu am ce sa completez, pentru ca mi-e greu sa gasesc un motiv pentru care ai vrea sa imi faci asa ceva. De asta am reactionat atat de urat cand am vazut ce am vazut. Nu din gelozie, ci de teama ca ai putea sa nu fii cum sufletul meu te-a vazut ca esti. Nu-ti reprosam aventuri, idile, joc pe plan dublu, ci iti ceream aproape disperat sa nu fie adevarat ca tu ai putea cumva, candva sa ma minti.

Ma tem ca nu sunt deplin constienta de ceea ce simt pentru tine. Sigura sunt ca nu imi esti indiferent sub nicio forma. Insa pana nu aflu daca egoul meu poate sa capituleze si sa ma lase sa imi dau seama intr-adevar ce loc ocupi in sufletul meu, ma tem ca nu pot sa ma vad cu tine. Am nevoie de putin timp (desi, sincer, imi doresc cu disperare sa te vad, sa te ating, sa te simt prezent langa mine). Am nevoie sa aflu de la mine daca pot sa ma deslusesc sentimental (Doamne, de ce sunt asa complicata?!). Plus ca nici tu nu ai nevoie in momentul de fata de prezenta mea agitata, ai destul stres pe cap... hai sa fim mai linistiti, pentru a putea fi capabili de dialog (asta sunt: dependenta de comunicare... vorbesc prea mult, am nevoie de partener de dialog, pentru ca monologuri nu sunt intotdeauna incantata sa tin... iar pentru asta trebuie sa ai si tu mintea mai limepede). Si da, sunt putin egoista, dar am enervanta asta de sesiune si vreau sa fiu concentrata pe cat posibil la ea, ci nu la cat de zapacit e sufletul meu. (stii si tu cum e, ma intelegi pentru ca in momentul de fata experimentezi aceleasi senzatii)

Ma roade totusi o intrebare pe care nu stiu cum si daca trebuie sa ti-o pun, dar prefer sa gresesc intrebandu-te decat sa ma chinuiesc incercand sa dau eu raspunsuri (mai ales ca tu m-ai rugat sa nu incerc sa gandesc pentru tine). Esti pregatit? (nu ma injura... sau injura-ma dar nu cu inima rea) De ce, dragul meu drag, daca stiai ca pleci in Olanda o perioada mai lunga de timp mi-ai spus ca vrei sa ma vindeci de frica? Cum ai fi putut sa o faci nefiind aici? De ce ai vrut ca noi doi sa fim ceva, daca din fasa povestea isi avea sfarsitul determinat de plecarea ta? Si de ce mi-ai spus ca "personal nu vreau sa stai dupa mine, dupa o iluzie"? Cuvantul ala "iluzie" ma rascoleste de atunci incercand sa ma gandesc de ce te-ai denumit asa si de ce m-ai vrut activ in viata ta, cand tu urma sa pleci. (e ca si cum mi-ai fi spus dupa ce mi-ai oferit atata liniste ca de fapt a fost un vis si ca trebuie sa revin la chinurile mele zilnice).

Iarta-ma pentru ca ti-am rapit din timpul tau si asa putin cu prostiile mele, iarta-ma ca ti-am provocat nervi cu atatea intrebari si interpretari, iarta-ma daca a fost prea mult pentru tine. Nici eu nu mai stiu ce si cum sa fac. Cum sa procedez, cum sa nu gresesc. M-am saturat (la fel ca tine) de repetivitatea anumitor situatii in viata mea. Te rog, nu intra in acea categorie! Lasa-ma sa cred in continuare in tine si in faptul ca nu am reusit sa ma insel si de data asta.

M-am atasat enorm de tine si vreau sa iti fie bine... dar vreau sa cred ca si cu mine in viata ta...
Nu vreau sa uitam vreodata ce ne-am promis acum o luna, tinandu-ne de mana: ca orice s-ar intampla nu vom pierde niciodata asta... prietenia noastra.

Cu drag, cu zbucium, cu suflet coplesit,


A ta Marina

(P.S.: Ti-am scris mail, pentru ca pe mess mi-ar fi fost imposibil sa fiu atat de ordonata in ganduri)

06 ianuarie 2011

Tot timpul DOI ce-or sa formeze UNU

In fiecare zi resimt din ce in ce mai dureroasa distanta dintre mine si tine. Incerc sa ma gandesc ca dupa tot acest chin asteptarea imi va fi incununata intr-o maxima beatitudine atunci cand momentul va fi propice intalnirii noastre.

Prea mult din tine nu-mi va ajunge spre potolirea dorului, in colturi de existenta adunat. Prea mult din tine nu va putea sa-mi duca fiinta la starea de satietate a iubirii din totdeauna innascuta.

Poate ca in abisul nebuniei mele tu imi esti normalitate si tanjesc groaznic dupa tine. Iti vreau caldura trupului spre linistea serilor mele inghetate. Pe buzele tale eu vreau sa imi pierd suflul si sa-mi gasesc necontenit nasterea. Cu bratele tale, in jurul trupului meu, vreau sa-mi frangi trupul si sa ma slefuiesti neintrerupt. Desira-mi anii cu degetele tale si rasuceste-mi iar si iar prezentul. Apoi fa-ma prizoniera sufletului tau si stapana ratiunii din tine. Lasa-ma cu sarutul sa-ti echilibrez mintea si inima, caci am sa ma aflu la mijlocul celor doua, iar de pe buze ai sa-mi culegi raspunsuri.

Rataceste-ti pielea pe mainile mele si permite-mi sa ma contopesc cu tine… sa-mi culc sanii pe pieptul tau si sa ne unim bataile de inima.

Sa fim un cantec… un dans… o vara… oricand eterni… de atunci nemarginiti … mereu in noi… tot timpul DOI ce-or sa formeze UNU…

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...