08 ianuarie 2011

Cred ca sufar de prea multe batai de inima

Dragul meu,

Stiu ca in momentul de fata fix de ceea ce iti voi scrie eu nu aveai nevoie, dar am sa imi cer scuze anticipat si am sa ma justific prin simplul fapt ca nu mai pot sa tin in mine. Zilele trecute m-ai intrebat cand ai putea sa ma vezi, iar eu in loc sa iti raspund am schimbat foaia imputandu-ti o minciuna. De fapt, era un fel de raspuns, dar in maniera mea stranie si nebuna (precum sper ca te-ai obisnuit deja ca sunt).

De cand ai plecat a fost un tumult ingrozitor in mintea si sufletul meu. Atata agitatie si forfot incat abia pot sa inteleg de ce mie, de ce iar si spre ce duce. Mi-as dori ca atunci cand te/ne voi/vom revedea sa pot fi constienta de ceea ce simt cu adevarat pentru tine si de ceea ce insemni intr-adevar in viata mea. Precum ti-am spus plecarea ta mi-a deschis ochii, dar in aceleasi timp a deschis si rani din trecut. Mi-a facut bine, facandu-mi rau. Mi-a reactivat o temere mai veche, potolind in acelasi timp o frica mai noua. Hai sa incerc sa iti explic ca sa intelegi si tu cat de cat ce vreau sa zic. Mi-a facut bine in sensul ca m-a facut sa imi fie dor, ceea ce m-a luminat cu privire la importanta ta in viata mea (pentru ca eu nu cred ca poate sa iti fie dor de un om ce iti este indiferent), dar mi-a facut rau pentru ca dorul acesta a inceput sa doara cand au aparut intrebarile si gandurile negre. Fara sa vreau (da, recunosc! si nu imi este deloc usor) te-am comparat cu A. . Iti cer iertare, dar au semanat atat de bine situatiile incat ar fi fost dureros de greu sa nu o fac. Si el inainte sa plece definitiv (ceea ce inca nu stiu daca e cazul tau) isi dorea sa fie totul pentru mine, sa fie "primul si ultimul barbat din viata mea" (naiva sau nu chiar mi-a placut sa il cred cand a rostit cu atata siguranta cuvintele astea). Eu, bineinteles, am incercat sa il resping si sa il indepartez (si ghici ce? am reusit), ca mai apoi sa il injur si sa-l blamez pentru ca a disparut fara nicio urma, inchizand orice maniera de comunicare intre noi doi, cu sporadice semne de viata ce pe parcursul anului au devenit aproape deloc.

Ai spus ca mi-e dor de el. Nu si da. Mai degraba as zice ca ma tem ca nu cumva sa mai gresesc cu barbatii cu adevarat importanti in viata mea, din cauza temerilor mele. Mi-e groaznic de frica sa ma gandesc ca tu ai putea sa pleci si ai dori sa intrerupi orice legatura cu mine, ca tot ce mi-ai spus au fost emotii de moment, care iti vor trece in clipa in care te vei urca in avion. Mi-e teribil de teama sa ma gandesc ca m-ai minti si pacali in deplina cunostinta de cauza doar ca sa ... si aici nu am ce sa completez, pentru ca mi-e greu sa gasesc un motiv pentru care ai vrea sa imi faci asa ceva. De asta am reactionat atat de urat cand am vazut ce am vazut. Nu din gelozie, ci de teama ca ai putea sa nu fii cum sufletul meu te-a vazut ca esti. Nu-ti reprosam aventuri, idile, joc pe plan dublu, ci iti ceream aproape disperat sa nu fie adevarat ca tu ai putea cumva, candva sa ma minti.

Ma tem ca nu sunt deplin constienta de ceea ce simt pentru tine. Sigura sunt ca nu imi esti indiferent sub nicio forma. Insa pana nu aflu daca egoul meu poate sa capituleze si sa ma lase sa imi dau seama intr-adevar ce loc ocupi in sufletul meu, ma tem ca nu pot sa ma vad cu tine. Am nevoie de putin timp (desi, sincer, imi doresc cu disperare sa te vad, sa te ating, sa te simt prezent langa mine). Am nevoie sa aflu de la mine daca pot sa ma deslusesc sentimental (Doamne, de ce sunt asa complicata?!). Plus ca nici tu nu ai nevoie in momentul de fata de prezenta mea agitata, ai destul stres pe cap... hai sa fim mai linistiti, pentru a putea fi capabili de dialog (asta sunt: dependenta de comunicare... vorbesc prea mult, am nevoie de partener de dialog, pentru ca monologuri nu sunt intotdeauna incantata sa tin... iar pentru asta trebuie sa ai si tu mintea mai limepede). Si da, sunt putin egoista, dar am enervanta asta de sesiune si vreau sa fiu concentrata pe cat posibil la ea, ci nu la cat de zapacit e sufletul meu. (stii si tu cum e, ma intelegi pentru ca in momentul de fata experimentezi aceleasi senzatii)

Ma roade totusi o intrebare pe care nu stiu cum si daca trebuie sa ti-o pun, dar prefer sa gresesc intrebandu-te decat sa ma chinuiesc incercand sa dau eu raspunsuri (mai ales ca tu m-ai rugat sa nu incerc sa gandesc pentru tine). Esti pregatit? (nu ma injura... sau injura-ma dar nu cu inima rea) De ce, dragul meu drag, daca stiai ca pleci in Olanda o perioada mai lunga de timp mi-ai spus ca vrei sa ma vindeci de frica? Cum ai fi putut sa o faci nefiind aici? De ce ai vrut ca noi doi sa fim ceva, daca din fasa povestea isi avea sfarsitul determinat de plecarea ta? Si de ce mi-ai spus ca "personal nu vreau sa stai dupa mine, dupa o iluzie"? Cuvantul ala "iluzie" ma rascoleste de atunci incercand sa ma gandesc de ce te-ai denumit asa si de ce m-ai vrut activ in viata ta, cand tu urma sa pleci. (e ca si cum mi-ai fi spus dupa ce mi-ai oferit atata liniste ca de fapt a fost un vis si ca trebuie sa revin la chinurile mele zilnice).

Iarta-ma pentru ca ti-am rapit din timpul tau si asa putin cu prostiile mele, iarta-ma ca ti-am provocat nervi cu atatea intrebari si interpretari, iarta-ma daca a fost prea mult pentru tine. Nici eu nu mai stiu ce si cum sa fac. Cum sa procedez, cum sa nu gresesc. M-am saturat (la fel ca tine) de repetivitatea anumitor situatii in viata mea. Te rog, nu intra in acea categorie! Lasa-ma sa cred in continuare in tine si in faptul ca nu am reusit sa ma insel si de data asta.

M-am atasat enorm de tine si vreau sa iti fie bine... dar vreau sa cred ca si cu mine in viata ta...
Nu vreau sa uitam vreodata ce ne-am promis acum o luna, tinandu-ne de mana: ca orice s-ar intampla nu vom pierde niciodata asta... prietenia noastra.

Cu drag, cu zbucium, cu suflet coplesit,


A ta Marina

(P.S.: Ti-am scris mail, pentru ca pe mess mi-ar fi fost imposibil sa fiu atat de ordonata in ganduri)

Niciun comentariu:

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...