Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din februarie, 2011

Cantecul lebedei

Ma frange iubirea ce s-a nascut in mine, iar tu ai ucis-o din fasa. Ii aud strigatele sufocarii si ma topesc de durere pentru ca nu pot sa intervin nicicum. Ca un avorton ai lasat-o pe podeaua inimii mele, iar eu o privesc si plang. Cu mainile incrucistate la piept incerc sa-mi opresc sangerarea sufletului si ingenuncheata in fata destinului intreb neincetat "De ce?". Plang si imi urlu suferinta. Nicio lacrima nu mai poate stinge amintirea crimei tale... cum ai calcat peste totul meu si ai scuipat peste crinul ce imbobocea in glastra fiintei mele.

Ai trantit cu atata nonsalanta cu mine de pamant si m-ai lasat sa zac in stare de sevraj, incolacindu-ma in chin. Nici macar nu te-a interesat daca mai traiesc... cum supravietuiesc. Mi-ai spintecat pieptul si mi-ai smuls minunea, aruncand cu ea in toate zarile furtunii. Acum alerg disperata cu picioarele goale pe cioburile mele si imi caut iubirea. Franta si ranita am nevoie de ea mai mult ca orice. Ma ajunge disperarea.

Vreau sa …

Spectacol anulat

Când ne-am jucat ultima dată, nu ai facut decât să mă scapi. M-ai crăpat până ai ajuns să mă faci cioburi și apoi ai început să te tai în mine. Acum degeaba încerci să mă reasamblezi și să mă lipești. Chiar nu ești conștient că nu pot să îmi privesc crăpăturile o viață întreagă, lângă tine?

Nu-ți mai recunosc arta mâinilor, îmi ești stângaci și mă doare. Nici măcar ațele nu ai știut să le descurci. M-ai lăsat spânzurată în teatrul nostru de păpuși și acum vrei cu nerăbdare să mă deslușești.

Nu mai ai nicio șansă.

Lasă-mă mai bine așa. Prefer să îmi amintesc zilele în care cu măiestrie mă purtai pe brațe și îmi știai fragilitatea. Acum îmi ești străin și mișcările tale le simt greoaie. Chiar nu ai putut să îți dai seama că nu sunt ca celelalte? Niciuna nu e ca cea de dinainte. Trebuie de fiecare dată să înveți cum să jonglezi.

Îmi pare rău de jocul nostru! Ai trișat prea mult încât să mai ținaă ironia. Ai fost actor, iar acum ai obosit în propriu-ți teatru. În sfârșit, pot să te prives…

Spectacol anulat

Cand ne-am jucat ultima data, nu ai facut decat sa ma scapi. M-ai crapat pana ai ajuns sa ma faci cioburi si apoi ai inceput sa te tai in mine. Acum, degeaba incerci sa ma reasamblezi si sa ma lipesti. Chiar nu esti constient ca nu pot sa imi privesc crapaturile o viata intreaga, langa tine?

Nu-ti mai recunosc arta mainilor, imi esti stangaci si ma doare. Nici macar atele nu ai stiut sa le descurci. M-ai lasat spanzurata in teatrul nostru de papusi si acum vrei cu nerabdare sa ma deslusesti.

Nu mai ai nicio sansa.

Lasa-ma mai bine asa. Prefer sa imi amintesc zilele in care cu maiestrie ma purtai pe brate si imi stiai fragilitatea. Acum imi esti strain si miscarile tale le simt greoaie. Chiar nu ai putut sa iti dai seama ca nu sunt ca celelalte? Niciuna nu e ca cea de dinainte. Trebuie de fiecare data sa inveti cum sa jonglezi.

Imi pare rau de jocul nostru. Ai trisat prea mult ca sa mai tina ironia. Ai fost actor, iar acum ai obosit in propriu-ti teatru. In sfarsit, pot sa te privesc fara …

Eu SIMT in cuvinte...

Eu nu scriu.

Eu SIMT in cuvinte... pur si simplu.

Unora le bate inima, altora le canta sufletul... Ei bine, mie imi apasa tastele. La mine sentimentele sunt capabile sa coboare in buricul degetelor si de acolo sa curga irationalul ce-mi inunda intreaga fiinta. Nu am limite... Nu am constiinta in acele momente... am pur si simplu PASIUNE.

Eu bat doar pentru tine. Imi freamata falangele degetelor doar gandindu-ma la hotarele ce le-am sters aflandu-te pe tine. Fara pareri de rau tardive in crepusculul planetei mele interioare, ci doar cu zambete imprastiate pe tot pamantul fagaduintei noastre. E ca si cum inima mi-ar conjuga amorul la imperfectul zilei de dinaintea intalnirii cu tine.

Stau pe marginea fiintei mele si imi legan sufletul inainte si inapoi pentru ca ma fascineaza jocul undelor de aer ce au ramas intre noi. Esti totul meu absent si nimicul meu prezent. Te simt ca pe cautarea mea perpetua printre jocurile de lumini si umbre dintre ce a fost si ce ar putea fi. Apoi inchid ochii si…