Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din octombrie, 2011

Azi mă dezic de tine

Neiubitule,
Astăzi vreau să ne despărțim.

Mi-am dat seama, în greutatea dezordinii din gândurile mele, că tu exiști în mine doar ca necesitate și personificare a unor inchipuiri. Am nevoie de tine atât cât să îmi sprijin sufletul de un șablon al idealurilor mele sentimentale. Nu îmi folosești decât pentru speranța încăpățânată, care s-a agățat cu degete scurte de marginea conturului tău.

Absența ta mă sperie doar pentru că ar fi o lipsă de motiv atunci când vreau să îmi justific dulcegăriile pe care, uneori, le declam. Atât și nimic mai mult. Îmi pare rău că trebuie să îți spun că tu, OMUL, mă interesezi de la prea puțin, la mai deloc și că, de fapt, eu îndrăgeam inexistentul tău, pe care ți-l atribuisem într-un timp când am fost prea flămândă de emoții.

Ai fost doar o plăsmuire. O plăsmuire care a rulat ani de zile pe ecranul minții mele, prea jucăușă cu realitatea ce mi te prezenta din ce în ce mai gol, cu fiecare clipa ce ne scurgea kilometri de distanță. Numai că eu mă mai încă…

(Ne)Gând

(Ne)Gând
Uneori aș vrea să îmi donez speranța cuiva care chiar ar ști să o aprecieze, ci nu să o țină suspendată strâmb, între două bătăi de inimă și acelea destul de nesigure.

Și iar nu mai știu ce vreau, cum vreau, de ce vrea… și totuși parcă vreau.

Nu am puterea de a îmi înțelege acceptarea și, în același timp, lupt cu încăpățânarea de a nu o integra în mine. Să știi că nu poți, nu ai voie, dar să te avânți cu atâta repeziciune, tind să cred că îmi reprezintă imbecilitatea. Am toate motivele, argumentele, gândurile și vorbele care mă dezic de EL, dar eu mă încăpățânez să nu o fac. Deși îmi doresc… ori, cel puțin, cred că vreau.

Și nici speranța… Nu, nici pe ea nu pot să o abandonez. Pentru că simt că trebuie să mai cred… măcar de câteva ori bune. Cât timp mai întâlnesc bărbați care îmi sărută mâna este clar că nu pot să mă dezic de optimismul (re)clădirii de iluzii.

Serios!
Amoruri fine, amoruri ieftine, amoruri prea scumpe și prea scurte, prea lungi, prea banale... prea... prea oricum …