24 octombrie 2011

Azi mă dezic de tine

Neiubitule,
Astăzi vreau să ne despărțim.

Mi-am dat seama, în greutatea dezordinii din gândurile mele, că tu exiști în mine doar ca necesitate și personificare a unor inchipuiri. Am nevoie de tine atât cât să îmi sprijin sufletul de un șablon al idealurilor mele sentimentale. Nu îmi folosești decât pentru speranța încăpățânată, care s-a agățat cu degete scurte de marginea conturului tău.

Absența ta mă sperie doar pentru că ar fi o lipsă de motiv atunci când vreau să îmi justific dulcegăriile pe care, uneori, le declam. Atât și nimic mai mult. Îmi pare rău că trebuie să îți spun că tu, OMUL, mă interesezi de la prea puțin, la mai deloc și că, de fapt, eu îndrăgeam inexistentul tău, pe care ți-l atribuisem într-un timp când am fost prea flămândă de emoții.

Ai fost doar o plăsmuire. O plăsmuire care a rulat ani de zile pe ecranul minții mele, prea jucăușă cu realitatea ce mi te prezenta din ce în ce mai gol, cu fiecare clipa ce ne scurgea kilometri de distanță. Numai că eu mă mai încăpățânam să colorez interiorul din contururi ce ți s-au estompat.

Nu îți neg măreția, ci doar admit că niciodata nu am cunoscut-o. Dacă a fost din vina mea, ori din a ta, asta doar Universul dintre noi doi o știe. Dacă am insistat prea mult asupra ființei mele cu necunoscutul din tine și dacă am insistat să îi bag pe gât povești inventate doar, doar îi mai găsesc o scuză am ajuns să o știu acum și conștient.

O dezordonată care s-a încurcat în ițele propriilor vise și care încearcă să refacă ghemul de aur al Ariadnei, pentru a putea să își mai salveze timpul nescurs din anul 21 de viață… și care crede că această scrisoare este primul capăt, dacă nu chiar cel din urmă.

Ți-am scris de atâtea ori în gandurile mele și nu numai. Te-am așteptat cu mintea în nori și cu sufletul ușor. Am devenit oarbă cu tot ceea ce înseamnă lume și m-am uitat pe mine. Am facut tot felul de legături bolnăvicioase și noduri marinărești de începător, iar o furtună -oricât de mică- ar fi putut să mă ucidă. Nu este normal și nici corect față de mine, de tine, de tot ceea ce însemnăm noi ca pâlpâire de viață.

Acum te las.
Trebuie.
Este timpul.
Nu îmi este ușor și, sincer, o parte din mine refuză cu îndârjire această despărțire, însă câteodată este mai bine să nu ai totul. Altfel, nu ai mai cunoaște ce înseamnă recunoștința și minunea, ori eu nu vreau să devin imună la ele.

Îț mulțumesc pentru ceea ce mi-ai dăruit, dar mai ales pentru tot ceea ce nu mi-ai oferit!
Vreau să îți mai cer o singură favoare: mi-a căzut luna plină- așează-mi-o,te rog, pe noptieră și apoi să dormim!
Ne așteaptă visele de lună nouă...
... ca și până acum: fiecare la altă fereastră.

Mi-e somn de tine,
A ta neiubită - MSZ

10 comentarii:

roscata din vis spunea...

"Mi-e somn de tine,
A ta neiubita "....waw chiar e o postare foarte frumoasa....

Mar1na (Marina Simona Zanfir) spunea...

Multumesc!

pitikuljenika spunea...

Ca de obicei..... mult prea frumos....si doare prea mult!
As vrea sa spun mai multe...insa nu cred ca ar mai conta....acum......!
Luna....nu mai e la locul ei.....si nu e nimeni sa o ridice.....si asta...doare cel mai tare.....

Mar1na (Marina Simona Zanfir) spunea...

Timpul rezolva aproape totul! Iar despre acei nimeni ce nu mai ridica luna, exista o vorba in care cred destul de mult: "Daca nu a rezistat inseamna ca nu a meritat.". :)

pitikuljenika spunea...

Ahhh....mda....asteptam sa ma trezesti la realitate.....
Si spun eu asta om batran ajuns la varsta pensiunii artistice....
Asa este..... daca nu a rezistat.....inseamna ca nu a meritat....:)
Ce frumos si ce dureros ai spus.....
Ce se intampla insa cu sufletul care se chinuie in haosul intunericului lasat de Luna cazuta?
Sa plang? Sa rad? Sa nu ma mai doara???.... Si atunci mai sunt eu Om?.....Nu ma transform intr-un nimeni???........

Mar1na (Marina Simona Zanfir) spunea...

Te transformi intr-un nimeni atunci cand vrei nimicul, cand vrei sa NU (mai doara, mai plangi, mai suferi etc.). A plange, a rade, a suferi, a te bucura orice sentiment te face OM! Atunci cand incepi sa nu mai simti nu e in regula.

pitikuljenika spunea...

:(......

Pacman spunea...

Timpul rezolva dar raman rani!!

Anonim spunea...

Imi place cand ai rabdare pentru ca ai dreptate !
Nu sunt obosit, Mar1na, mi e dor de tine !

gelu peculiar spunea...

Buna Marina,sper sa asculti cantecul care cred ca se pliaza pe ideile tale : http://www.youtube.com/watch?v=9DkCyvykqfU&feature=related cred ca sunt fan mai demult,nu atat al gandurilor tale cat al felului tau simplu si firesc in care iti arati sensibilitatea ta sufleteasca aici... de aceea cred ca acest cantec poate ca reprezinta si felul meu de a incerca sa fac parte din *over your rainbow* world !

Forme de iubire

"- Daca m-as ingrasa, pentru ca mananc mult sau as slabi foarte tare, pentru ca mie imi plac slabanoagele nu m-ai mai iubi? - Ba te...