Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2012

Mieux vaut tard que jamais

Oare este cu putință să îți fie dor de o persoană pe care nu o cunoști, ori doar ai întalnit-o?

Cât de mult trebuie să cunoști un om pentru a începe să îl iubești?

Așează-ți, te rog, sufletul pe pieptul meu și lasă-l pe el să-mi astâmpere întrebările...

Nu mă intereează nimic din ceea ce are rațiunea de spus. Vreau să aud numai ceea ce îmi vorbește inima.

Mintea îmi este aliat atunci când gândește întru simțire....

Când sufletul pereche te cheamă șoptit, toate distanțele pământului dispar. Și te uiti la acea stea, căreia tu îi spui „steaua ta”, și simți, în acel moment, că cel ce(-ți) trebuie privește în aceași direcție.

...și vă întîlniți în gând, necunoscându-va, poate... ori cunoscându-vă fără să știți.

MSZ

Femeia ESTE

Femeia este eternitate. Iubeste-o si iti va darui nemurirea!

Femeia este foc. Iubeste-o si iti va aprinde viata!

Femeia este aer. Iubeste-o si iti va taia respiratia, pentru ca apoi sa iti fie rasuflare!

Femeia este pamant. Iubeste-o si radacinile tale vor avea unde sa se infiga!

Femeia este apa. Iubeste-o si iti va curge prin toata fiinta!

Femeia este mister. Iubeste-o si vei afla taina lumii!

Femeia este bucurie. Iubeste-o si iti va zambi viata!

Femeia este tot ceea ce ii permiti tu sa fie. Este cea la care te intorci, cea de la care nu poti niciodata sa pleci pentru totdeauna, cea fara de care nimic nu are sens.

Femeia este viata. Ea te naste si tot ea este cea care te poate ucide cu o singura privire.

Femeia este calatoria in jurul pamantului si in jurul intregului univers pe care trebuie sa o faci. Este poate cea mai grea si anevoioasa calatorie, dar cu siguranta este singura care merita.

Femeia este dor. Iubeste-o si doreste-o neincetat!

Femeia este gingasie si gratie. Iubeste-o si las-o s…

Ce mai aștepți?!

Ai o singura șansă la viață, învață să nu o irosești.

Iubește, trăiește și riscă!

Este totul prea scurt și extrem imprevizibil, încât să îți permiți luxul de a face exces de precauție.

Cum să nu îți dai voie să iubești, doar pentru că îți este frică de eșec?

Cum să îți refuzi șansa de a te simți viu si de a fi capabil de cel mai înâlțător sentiment din univers, doar pentru că s-ar putea să fii rănit de cel iubit?

Când refuzi să primești în tine ceea ce întreaga ființă dorește mai presus de lume vei acumula frustrări și îți vei condamna sufletul la urâțenie. Un om care nu iubește nu poate fi bun, nu poate fi complet. Vei rămâne schingiuit emoțional și nu vei putea să savurezi nicio clipă din viață. Vei ajunge la bătrânețe sec, morocanos și cu tristeți ce-ți vor naște regrete la nesfârșit.

Tuturor ne este teamă să nu fim răniți, să nu iubim în van, să nu fim folosiți și exploatați sentimental de persoana căreia vrem să îi dăruim toată trăirea noastră, dar nimeni nu poate ști de dinainte…

Nu vreau să mă mai satur de tine

Te iubesc în fiecare zi!

Pur și simplu, fără să te cunosc, fără să te știu altfel decât cu ochii sufletului. Îmi ești iubire dintotdeauna și doar gândul că va veni și ziua în care te voi (re)cunoaște și fizic îmi umple ființa.

Ești eternitatea mea nevăzută, dar atât de bine impregnată în inima mea.

Cum să te sărut, Iubitule, când nu știu dacă noaptea mea este și a ta? 

Cum să îmi potolesc focul ce-mi arde buzele, când tot ceea ce vreau este să mă sting cu tine... și, apoi, iar să mă aprinzi?!

Te-am imaginat de atâtea ori, fără să te fi stiut. Gândul că, undeva în aceasta lume, îmi ești mă alină din când în când. Dorul de a te afla mă doare și mă sfâșie și te chem în vise neîncetat.

Am momente când privesc cerul și știu că și tu, în acea clipă, te uiti spre el și te intrebi același lucru: "Oare când ne vom (re)întâlni?".

Cum să mai potolesc în mine pofta de tine? 

Cum să nu mă mai enerveze clipele ce mi se scurg fără de tine și simt că îmi răpesc din fericirea de a…

Dăruiește-mă pe mine, să mă pot dărui ție

E iarnă albastră, ca un ocean de amoruri nesfârșite.

Te chem în văzduhul cerului prins pe tavan să admirăm zarea de vise. Ning stelele în ochii noștri aprinși de o îndelungă sărutare.

Mă uit și te privesc. Te uiți și mă dorești.

Zâmbesc timid și îmi ascund sufletul în mânecă. Vreau să fie Asul pe care îl voi arunca ultima oară pe masa de joc.

Mă simți și mă citești. În colțul gurii surâzi și știi că avem același gând.

Te văd veșnicie, iar tu mă vezi infinit. Două coloane care se îndreaptă doar spre cer...

Îmi prinzi mâna și mi-o săruți elegant. Sunt Doamna ta... oricum și oricând. Îmi așez capul pe pieptul tău și aud bătând inima celui ce știu să simt atât de bine că este Bărbatul meu.

Tresar fericită lângă tine și realizez că nu este un vis. E realitatea noastra de a fi. Tineri, frumoși, nebuni și goi... Unul format din doi.

Și ne iubim la fel cum respirăm, ne vine atât de natural. Astupă-mi gura cu a ta, pironește-mi mâinile pe pat, vino deasupra mea și să lăsăm iubirea să ne tra…

Adaptabilitatea

Adaptabilitatea este apanajul inteligenţei. Cei care supraviețuiesc și se descurcă în viață nu sunt, neapărat, cei mai deștepți (folosesc în acest context diferența dintre inteligența nativă și informațiile acumulate prin studiu, atribuindu-le celor din urmă temenul de „deșteptăciune”), ori cei mai puternici, ci aceia care înteleg și știu cum/când să se adapteze.
Degeaba acumulăm cantități impresionante de cunoștințe dacă nu știm cum să le adaptăm situațiilor în care ne punem (nimeni nu spune, de exemplu, că mayașii, egiptenii nu erau popoare extrem de deștepte și, cu toate acestea, undeva, au reușit să se piardă de evoluție). Degeaba ne dezvoltăm fizic puternic, dacă din punct de vedere psihic nu știm să ne mulăm pe emoțiile și pe presiunile cotidiene. 
În viață contează, mai mult și mai degrabă, ce știi să faci cu ceea ce ai. Mai bine să cunoști câte puțin din toate, dar suficient cât să îți folosească în diverse situații, decât să te concentrezi să depui prea mult efort într-o singu…

Manifest de bun-simț

Mi-aș dori ca întreaga clasă politică românească să îți dea demisia! Să recunoască faptul că nu a reușit să facă, de fapt, nimic și că rezultatele de la alegerile parlamentare sunt tot un fel de redistribuire și că nimeni nu a reușit să închidă colegiul 0: ROMÂNIA.

De ce? Pentru că nu au reușit să scoată la urne 50%+1 dintre alegători (ceea ce tot puțin ar fi fost; fără 75% nu se poate vorbi despre dorința poporului), pentru că nu au niciun fel de majoritate de fapt și de drept.

Pentru că nici măcar cele 7 milioane de români ce au mers la referendum nu s-au deranjat să mai ceară o schimbare, pentru că cei care atunci au votat pentru demiterea Președintelui acum nu au venit să îi susțină pe cei care l-au suspendat.

Pentru că în momentul de față în Parlement dreapta conduce (vezi numărul total mandate PNL + ARD + UDMR), deși totul se va face cu stânga (comasările și monopolizările ce vor urma sunt măsuri socialiste, nu liberale; să zicem că au scuza acordului cu FMI, momen…

Hitting bottom

Daca nu as fi trecut prin asta de cateva ori, poate ca nu as fi asa de sigura ca este adevarat, insa credeti-ma ca este perfect adevarat. Sa inveti sa gasesti oportunitati si binecuvantari acolo unde toti cred ca este capatul pamantului si ca nu prea mai ai sanse, inseamna sa fii invingator in viata.

Abia in astfel de momente se vad si se construiesc caractere, abia in astfel de situatii dovedesti de ce esti capabil. Plus ca este minunat, atunci cand te indrepti din nou in sus, sa vezi ca niciodata dezastrul nu a avut dimensiunile pe care le-ai crezut. Pentru ca atunci cand incepi sa te indepartezi de el, in campul tau vizual va deveni din ce in ce mai mic.

MSZ









...pentru că a fi capabil să simți IUBIRE înseamnă a fi capabil să simți NEMURIREA

Aseară mă întrebam cum este bine să procedăm atunci când ne îndrăgostim de cine nu trebuie. Astăzi, în urma răspunsurilor primite și comasate cu propria-mi părere, răspund următoarele:

Atâtea soluții, atâtea variante, iar când ajungem în fața Iubirii ne prezentăm dezarmați de rațiune și încărcați de speranță.

Imposibilul se încăpățânează să ne fie posibilitate în Iubire, iar mintea și inima alimentează scenarii și pavează drumuri de încercări, de nerenunțări la vis (că bine a punctat Radu Gyr)...

Probabil că singura schemă de tratament în cazurile de boală de Iubire (cum Paleologul frumos spunea "Iubirea este o boală fără de care nu ești sănătos.") este să îți traiesti convalescența și să faci din "venin" antidot. Să crezi că ceea ce simți că te omoară, de fapt te vindecă și te întărește.

Așadar, fie că este posibilă sau imposibilă e bine atunci când Iubirea ESTE; pentru că a fi capabil să simți IUBIRE, cred eu că, înseamnă a fi capabil să simți NEMURIREA.

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

Sunt mândră că sunt româncă!

Sunt mândră că scriu și citesc în frumoasa noastră limbă!

Sunt mândră că m-am născut moldoveancă și am crescut dobrogeancă!

Sunt mândră că fac parte dintr-un neam binecuvântat cu gene bune și frumoase!

Sunt mândră că steagul nostru poarta cele 3 culori primare!

Sunt mândră când mă uit la istoria neamului meu!

Sunt și multe neajunsuri, dar patria mea e MAMA mea și bună, rea o iubesc pentru că-i a mea și pentru că fără ea nici eu nu eram! Aici îmi am rădăcinile, familia, prietenii și amintirile cele mai dragi!

Da, iubesc ROMÂNIA și sunt recunoscătoare Divinității pentru ea!

(tot ce mă enervează este faptul că neamul meu se subapreciază și se complace în mocirla ce nu cred că ne caracterizează)

Îndrumător pentru cel ce vrea să iubească Femeia

Atunci când o femeie își deschide sufletul în mâinile tale, când îți pune inima miză și apoi aruncă zarurile să nu îndrăznești să trișezi. 

Să nu o pui să parieze dacă nu ești convins că arunci pe masă "All- In*". 

 Să nu îi dai iluzii deșarte dacă nu ai de gând să îi îmbrățișezi visele. Pentru că o femeie cu inima dăruită rămâne săracă de orice altceva.

Ți se va da întru totul și ți se va abandona fără să își păstreze nici măcar o bucată de rezervă, iar a zdrobi o astfel de dăruire te va transforma în cel mai abject monstru cu putință.

Nu se iartă nimănui bătaia de joc și tortura, chiar dacă pedeapsa va veni mai târziu.

Nu îi da speranțe și nu îi alimenta zâmbetul dulce și roșu de Femeie, daca mâna ta puternică și caldă de Bărbat nu are de gând să o prindă și să o protejeze.

Femeia când iubește nu mai este femeie. Devine aer, pământ, apă și foc. Mută munți, seacă oceane și înfruntă orice pentru iubire.

Să te ferească zeii de mânia celei batjocorite, pentru că se vor întoarc…

După iubire nu se așteaptă

După iubire nu se așteaptă.

Din când în când trăim sentimentul că dacă ni s-au despărțit drumurile, dar sufletele par a fi urmat aceași cale, atunci așteptarea are sens.

Nu cred că poate fi adevărat!

A aștepta încăpățânat înseamna a batjocori Destinul. Dacă două drumuri s-au bifurcat este pentru că fiecare mai are altă lecție de învățat și cu cât veți întârzia mai mult acea experiență (blocându-vă în asa-zisa asteptare) cu atât mai tarziu vă veți împlini soarta, alături de cel Karmic predestinat.

Indicat este să vă folosiți timpul depărtării pentru a cunoaște cum mai bine în viitorul vostru împreună veți ști să vă iubiți și să vă apreciați.

Fidelitatea prin sacrificiul personal, ignorând dorințele și stând inert atunci când totul vostru vrea să exploreze, nu este fidelitate. A-l aștepta pe cel iubit la nesfârșit refuzând clintirea va duce la acumularea de frustrari și la închiderea voastră interioară.
Lumina se va transforma în umbră, deoarece veți sta cu spatele la ea.

Când …

KEEP CALM & LOVE ME

Pe Femeie ori o iubești, ori o iubești - o a treia cale nu există!

MSZ

Mai mult ca prostul

Mai mult decât de oamenii proști îmi este scârbă de cei care sunt răi, mai ales dacă sunt răi în mod gratuit.

Fiecare îți are, în viață, propriile frustrări, dar atâta timp cât nu faci niciun efort să ți le depășești, ba mai mult ți le și cultivi fiind mereu țâfnos, înseamnă că te cobori mult sub nivelul prostului.

MSZ

Lupta cu dorul

Cu dorul mă lupt și-l las să mă învingă.

Am răni adânci și deschise pe suflet de la atâtea unghii înfipte și buze mușcate...

Se sfâșie în mine durerea și vina. Păcatul mă strânge, virtutea mă apasă. Și îmi urlă un lup speranța de viață... în păduri cu stejari și regrete și lacrimi care din mine se înalță.

Am fost doar a ta, în vremuri trecute. Și-am fost nesfârșită, neîncepută și neînțeleasă. Și totuși mă lupt cu un dor egoist, ce greu mă încearcă... De mine, de tine, de suflete nepereche obosite să tot rătăcească, să caute și să nu găsească acea jumătate promisă și luată...

MSZ

Gând simplu

Ori iubești, ori nu iubești. Scuzele, motivele, explicațiile nu schimbă nimic.

MSZ

Copie legalizată a sufletului

Aș vrea să merg la un notariat și să îmi fac o copie legalizată a sufletului.
Poate chiar vreo două, trei. Hm, aș mai scoate câteva și pentru inimă; să am de rezervă. Și măcar încă una pentru minte.

De ce? Cum adică „de ce”? Pentru că mi-am dat seama că originalul sufletului nu trebuie lăsat așa, pe mâna oricui. Risc să rămân făra el, ori să fie atât de rău deteriorat încât până și dacă îl înlocuiesc să nu mai poată fi lizibil.

Este soluția mea cea mai bună pentru criza de iubire de care suferim în zilele noastre: adaug la dosar doar o copie, înainte să am curajul de a încredința intimitatea spiritului meu unui străin. Abia atunci când străinul îmi va deveni cunoscut și își va avea el însuși în al meu suflet naștere, poate îi voi da pe mână originalul.

Nu cred că este prea isteț să te dai vreodată întru totul altuia și să nu te păstrezi puțin și pentru tine. Cum ai mai putea TU să îl iubești pe celălalt, daca nu-ți mai ești ție măcar în suflet? Copia legalizată are aproape aceeași val…

Educația pentru "tinerii din ziua de mâine"

Mă gândeam (și știu că mulți or să mă judece și că pe și mai mulți o să îi ating involuntar cu ceea ce voi afirma, dar îmi asum acest risc) la ideea (fenomen deja) de meditații pentru copii.

Eu am trecut prin școala fără astfel de ajutoare (recunosc faptul că în clasa a VIII-a am făcut timp de o lună  meditatii la matematică, doar din cauza faptului că profesorul ne preda în limbaj matematic propriu, unde factor comun era "cine-i mic si bea lăptic" etc., iar eu m-am trezit că nu știu să transcriu matematic enunțurile din testele naționale- nu exista atâta informație pe Google încât să mă ajut singură) și pot să declar că am trecut cu note mari și foarte mari, ba mai am și ceva diplome cu rezultate obținute pe la diverse olimpiade și concursuri (colegi/profesori/foi matricole pot dovedi aceste lucruri). 

Nu am avut parinți care să mă ajute prea mult (ba chiar spre deloc după clasa a VI-a) și, cu toate acestea, am reușit să mă descurc singură, să găsesc singură cum s…

Gând mergând

Mă gândeam (acum, mergând pe stradă) la vorba românească "pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești". Apoi, am transpus-o în situația în care m-am aflat când m-am despărțit de câte un "el" și la încăpățânarea mea de a mă mai agăța de motive, scenarii și întrebari la care tot eu dădeam răspunsuri.

Eu nu lăsam să "moară" amintirea, regretul, orgoliul și era normal ca acestea, la rândul lor, să nu mă lase să trăiesc. Eu, vie fiind, le voiam și pe ele asemeni mie, iar ele, aflate în plin proces de putrefacție, doreau să mă atragă în aceeași netrăire.

Doar că ceea ce este mort nu învie (să nu ne amăgim cu basme și telenovele, vă rog), dar ceea ce este viu poate, din neatenție, să moară...sufletește, emoțional. Și atunci de ce să îți comanzi și săvârșești propria ucidere, pentru ceva ce nu mai e?!

Eroii mor pentru o cauză, pentru un vis, pentru ceva măreț, nu postmortem idealuri. Așadar, probabil că singura soluție pe care o avem în fața unei astfel de…

Sunt fascinata de oameni!

Sunt fascinata de oameni! 

As putea sa stau ani de zile sa ii privesc, sa ii observ, sa incerc sa le ghicesc povestile de viata, pe unii sa ii ascult cu zambetul neintrerupt, pe altii sa ii iubesc, pe cei mai multi sa ii iert atunci cand imi gresesc, pe cativa sa ii dezaprob categoric, dar de la toti sa invat! 

Suntem frumosi! 
Suntem energie! 
Suntem lectii si destine! 
Numai de noi si de alegerile noastre tine sa fim lumina sau intuneric!

De la Octavian Paler citire: despre dragoste, pe un peron

Mai jos, pe aceași pagina, din aceași carte, a aceluiași autor stau scrise (și îngălbenite) și următoarele cuvinte:
"...a trebuit să ajung într-o mlaștină ca să aflu că dragostea e și luptă sau chiar luptă."(Octavian Paler - Viața pe un peron)

SWEET PAPRIKA by Gabriela Atanasov

Gabriela Atanasov este una dintre tinerele pe care le admir de multi ani. Determinata, perseverenta, ambitioasa si extrem de rafinata, din momentul in care am cunoscut-o am stiut ca are potential. Stilul sau unic si mai ales simtul pentru f
rumos innascut, vocea sa puternica dintr-un trup fragil, extrem de Audrey, creativitatea si inteligenta sunt doar cateva dintre calitatile pe care le are. Eu, una, ii multumesc pentru faptul ca stie sa fie Femeie si stie sa mearga drept pe calea visurilor ei.

Colectia sa Sweet as Paprika este o dovada a faptului ca nu m-am inselat!


Comunicat de presa

Lansare colectia Sweet Paprika by Gabriela Atanasov.


Vineri, 12 octombrie, a avut loc lansarea primei colectii semnata Gabriela Atanasov “ Sweet Paprika”. Evenimentul a avut loc in club Planters si a fost urmat de petrecerea Cosmopolitan Party.
Colectia cuprinde 25 de piese prêt-a porter , care isi propun sa aduca inapoi in lumea modei si pe strada feminitatea anilor 50’. Pentru realizarea colectiei au …

Mă doare o depărtare de aproape

Sufăr de depărtare... sunt prea acolo faţă de tine şi asta mă doare în fiecare întâlnire a pereţilor sufletului meu. Dincolo eşti tu şi mă arde dorinţa de a te aduce aici, lângă mine. Precum un geam, ce s-a aşezat ostantativ între noi, ne separă acum viața.

Te văd; mă vezi; atingi ușor geamul, dar pe mine nicidecum. Am crezut că voi găsi altul ca tine în orice colț al Pământului, iar apoi am aflat ca Pământul este rotund.

Geamul dintre noi nu are capăt. Înconjoara planeta și ne separă nefinit.

O piatră doar si dărâmăm ecosistemul vicios... dar mândria ne lasă cu palmele goale. Care dintr noi va apuca primul piatra? Care va sparge vraja?

Prea mult pentru mine, prea mult pentru tine se va dovedi a fi prea puțin pentru NOI.

Să luăm în același timp piatra și să frângem ceea ce ne acoperă destinul... în sincronizare se află singura și adevărata noastră cale. - MSZ

Renaștere

Tăcerile dintre noi atăzi s-au spus.
Ne-a apus răsăritul gândurilor nestrigate și am avut curajul de noi dimineți de iubire.

Sinceri și goi de prejudecăți si de temeri... ne îmbrăcăm doar unul cu celălalt.
Ceea ce ochii văd, inima simte și glasul nu mai tremură să rostească. Fără de mândrie, fără de durere și fără de păcat ne este viața - început continuu.

Astăzi nu ne mai ascundem.
Astăzi nu mai auzim decât ceea ce sufletele noastre spun, lumea a rămas amputată în afara ființei ce o formăm.

Androginul TU și androgina EU... sfera perfectă de care până și zeii s-au temut. Mai puternici ca niciodată, mai stabili ca oricând nu avem ce, ori pe cine înfrunta, căci noi suntem deja stăpâni... unici suverani în sufletele noastre, nimeni nu ne mai poate porunci.

Şoptit, iar nu îngânat

Ca un deşert de vise şi de rugi mă descopăr astăzi, ca şi ieri în faţa ochilor tăi ce stau a spera.

Îţi dăruiesc priveliștea mea si te las să îmi fii oază. Însuflețește-mi pustiul și mângâie-mi dorul ce mă arde și mă doare în atâta lipsă de tine.

Așa cum îți sunt primește-mă și iubește-mă.

Nu încerca să mă schimbi și să mă preschimbi. Nu am să încerc, nici eu, să îți refac cuprinsul. Să ne acceptam defectele, să ne contopim între calități și să ne formăm continuu…o sferă… o emisferă… o atmosferă… un cantec de doi: șoptit, iar nu îngânat.

Și am să îți fiu extaz și agonie, apoi liniște și veșnicie.

Un carusel de sentimente va învârti azi gândurile tale. Tot ce sunt si tot ce ești (UN) noi vom forma iar și iar…neîncetat ne omogenizăm și ne împlinim.

Te rog acum să mă iubești puțin și mult, în același timp… !

Dulce și puternic, cu mâna ta de bărbat, cuprinde-mi umerii… vreau ca degetele să strângă ușor carnea mea…care tremura sub căușul palmelor tale. Trage-mă mai aproape și șop…

Pe scurt despre Destin si Soarta

Bunica mea mi-a spus acum câteva luni cum că "Destinul ți-e dat, dar soarta și-o schimbă (face) omul.". Poate că pe moment putea să para o contradicție de termeni, dar cred că a ma contrazice cu 77 de ani de înțelepciune ar fi prostesc.

Pe zi ce trece îi înțeleg mai mult cuvintele și îi dau mai mare dreptate. Acceptarea destinului se face diferit, prin felul în care știi, sau înveți să folosești instrumentele pe care ți le oferă soarta.

MSZ

Iubindu-te deja

Am ascuns o raza de soare in ochii tai. Sa o vad numai eu si sa o stiu numai eu.

E raza ce se aprinde doar atunci cand ma vezi.Cand degetele tale mi se preling pe gat si imi imbraca umerii. Usor tremurande imi cuprind spatele si se plimba nestingherite pe sira spinarii. Ma trec fiori si tie iti place; te simt zambind cu pofta si drag chiar daca am ochii inchisi. Apoi palmele tale prind in causul lor sanii mei si imi dezmiarda formele. Bland si totusi puternic, cum doar un Barbat stie sa fie.

Talia mea devine impreunare pentru bratele tale si ma tragi mai aproape de tine, pana cand rasuflarea mea se stinge pe buzele tale. Si iti sunt toata emotie si dorinta. Si imi esti tot pasiune si iubire.

Te ating usor cu aratatorul doar pentru a simti ca-mi esti aievea. Degetele mele isi fac apoi curaj si te cerceteaza toate: te cuprind, te apasa, te mangaie si te strang usor. Te sarut mai sigur pe masura ce te descopar si iti coordonez respiratia miscandu-ma pe tine. Te stiu al meu, iar asta ma face…

Mereu intr-un inceput de relatie

De ce nu tin la nesfarsit inceputurile de relatii? 
Momentele acelea magice cand el te cauta, te vrea, te viseaza, te doreste si ti-o arata cum poate si cum nu poate mai bine. Momentele in care tu nu stii cum sa iti mai aranjezi suvita aceea incapatanata ce nu cade in partea potrivita, in care viteza lui de a-ti raspunde la mesaje iti toaca nervii pe tocatorul timpului si iti musti neincetat buzele gandindu-te daca i-ai scris prea mult, prea putin, prea profund, prea rece... Si cand fluturasii iti zboara nestingheriti prin stomac si tot jocul acesta pare desprins din basme si povesti menite a fi, cu suflete pereche si eternitate in simtire.

Intr-adevar, nu e de trait toata viata in stresul fericit al inceputurilor de relatii, dar macar o data, de doua ori pe luna, timp de mai multe zile ai putea sa faci fata. Vanatoarea niciodata nu trebuie sa fie considerate ca fiind incheiata. Cochetaria si jocurile de seductie nu trebuie sa cunoasca sfarsituri, ci doar noi maniere de aplicare si int…

Cand esti la pamant si nu stii cum sa te ridici

Sunt cateva momente in viata, cam dese ce-i drept, in care obosesti. In care bunatatea iti ajunge pana la os, dar asta dupa ce aceia fata de care ai fost bun, drept, sincer si bland le transforma in cutite. Si obosesti. Respiri din ce in ce mai greu, te apasa fizic toate emotiile si ti se pare ca te doare invelisul sufletului cu tot cu venele si arterele ce duc la inima, iar creierul nu inceteaza sa fie cinic si sarcastic, ba chiar sadic uneori, aducandu-ti mereu in fata reprosuri, drumuri pe care nu le-ai ales, pietre de care te-ai impiedicat si decizii pe care le-ai luat si pe care nu trebuia sa le iei, sau cele pe care nu le-ai luat, dar trebuia sa le iei.

Si te simti ca intr-un carusel: ametit, usor speriat, insa cu toate acestea ceva extaz iti inunda simturile. Este starea de viata. Asemanatoare cu cea cand totul e fantezie, iubire si fericire si totusi total diferita. Pana la urma, centrul placerii si cel al durerii se afla in acelasi loc, in creier si reprezinta raspunsul acest…

O relatie cu tu si eu, fara ei

Sa cante sufletul si sa amuteasca ratiunea. 
Astazi cred in muzica sferelor, in inaltul cerului si in bataile de aripi...de fluturi in stomac. 
Sa zambim si sa mai zambim o data, pana cand amintirea e un zambet toata. Si sa inchid ochii...apoi sa visez: pe tine, te. 
Noaptea sa ne trezim unul in visul celuilalt. Si sa ne fie frumos. Si sa ne fie bine. 
Sa-l cucerim pe maine si sa ne devina prieten si arhitect intocmai inimilor noastre.
Sa vreau sa pot si sa pot sa vreau sa sorb toata fericirea clipelor de a fi...cu tine.
Apoi sa ma iei in brate si sa ma saruti:indelung si apasat. Vreau sa te simt cum ma simti si sa te am cum ma ai.  
Sa fim armonie.
Sa avem nemurire.
Sa crestem in si din iubire....pentru ca o uniune adevarata se intemeiaza pe incredere si pe capacitatea de a te simti intreg prin celalalt si fara contact fizic permanent.
Sa nu-i ascultam pe altii si sa ne fie noua, pentru noi bine. 
Sa vorbim indelung si pe indelete. Sa ne sorbim cuvinte si ganduri din priviri si simturi.
Lumea…

Un pic despre politica (foarte "un pic")

Dragi politicieni, va rog sa incetati tampeniile si sa nu mai atacati lideri europeni si sa nu incepeti cu nationalisme stupide cand peste 2 milioane de romani sunt imprastiati preponderent in Europa. Chiar nu aveti minte? Incetati cu discurrsurile comuniste de tipul "Europa suntem noi", pentru ca va faceti de ras. Incetati sa ziceti ca "legea se face in Romania", cand stiti ca tara si-a luat niste angajamente in urma semnarii si aderarii la diverse tratate si uniuni. Incetati sa ne limitati mai mult decat si asa suntem!

Romania nu prea are traditie in democratie, incat sa va permiteti voi sa dati lectii de morala si de dreptate.

Se vede ca apartineti mentalitatii si educatiei comuniste, dar fiti baieti destepti si incercati macar sa ascundeti treaba aceasta..

Si nici daca stiti ca v-ati bagat odrasla semianalfabeta in Parlamentul European sa nu va credeti prea inteligenti si departe de mecanismele comunsite.

Romania are nevoie nu doar sa fie in Europa, dar sa isi insu…

Un fel de "noi nu traim neaparat mai mult, ci timpul trece mai repede".

O teorie foarte interesanta spune ca oamenii vor trai mai mult, pentru ca timpul s-a comprimat (pentru ca totul trece mult mai repede). Un fel de: 100 de ani de dinainte sunt 120 de ani ai timpului prezent. Interesanta si notiunea asta de unitate de masura a trecerii vremii.

Pana la urma cum si in ce masuram adevarata trecere a "timpului"?

Recomand un articol foarte interesant: http://www.descopera.ro/stiinta/9853338-misterele-timpului-si-secretele-perceptiei-noastre-asupra-realitatii

Cateva pasaje din articolul recomandat:

Timpul este foarte elastic”, explică David Eagleman. „Acesta se «întinde» atunci când resursele creierului sunt folosite intens, însă când experienţele pe care le trăim nu ne oferă nicio surpriză şi creierul nu este solicitat, timpul se comprimă”, a adăugat specialistul.

Steve Taylor, profesor de psihologie la Universitatea din Leeds, afirmă că, pentru un copil, 6 ore petrecute la joacă sunt echivalentul unei zile de 20 de ore pentru un adult. „Copiii trăie…

Regretele sunt inutile si tardive

Uneori ma intreb de ce oamenii se incapataneaza sa apeleze la "mi-ar fi placut ca/sa" care sunt formule ce duc de cele mai multe ori la actiuni ce nu au fost facute la timpul lor si nu se mai pot face.

De ce ne incapatanam sa traim regrete inutile si tardive?
MSZ

Secunda in care se naste o poveste

A inceput sa ne curga o secunda prin vene.

Uite-o! S-a ascund adineauri in inima: secunda in care ne-am cunoscut.

Cred ca va ramane acolo... lipita de peretele sufletului. Si va creste mai apoi in ore, zile si - de ce nu- in ani de viata de noi doi impreuna.

Cam asa vad eu ca trebuie sa ne fie existenta: totul pornind de la o prima secunda. Big Bang-ul care a format Universul nostru. Ori - daca nu crezi in teoria evolutionista - pot sa o numesc secunda primordiala, in care Dumnezeu a spus "Sa fie Iubire!". Si ESTE.

Nu a fost, nu va fi, doar ESTE. Prezent continuu si infinit. Iubirea nu poate sa fie altfel decat nemarginita.

Stam unul in fata celuilalt si nu ne spunem nimic, dar -cu toate acestea - priveste ce conversatie frumoasa am reusit sa inchegam.

Conversatia fara de cuvinte a privirilor si a batailor de inima. Suna a titlu de roman. Romanul nostru, chiar.

Iti zambesc si te uiti la mine cu atata blandete, cu ochii tai de barbat puternic si totusi atat de gentil in tot ceea ce …

Fii tu!

Societatea de azi doreste sa fim cat mai frumosi la exterior si deosebit de urati pe interior. Toata lumea promoveaza fizicul, hainele, cosmeticele, operatiile si dau exemple de oameni care apeland la trucuri si incalcand principii au reusit in viata. Nu ne mai preocupam decat sa consumam, sa alteram. Nu mai intereseaza aproape pe nimeni ce purtam in suflet si cum il corelam pe acesta cu mintea.


Trist! Habar nu avem cine suntem, ci doar cum aratam si cum vor altii sa fim.

Poimâine

Între ochii mei și ochii tăi s-a așternut uitarea.
Golul și neștiutul s-au răsucit în rana trecutului și i-au adâncit inutilitatea.
Acum nu te mai văd și, cu atât mai puțin, nu te mai simt în Universul meu.. De fapt, realizez că tu niciodată n-ai existat.
Eu doar mi te-am imaginat.
Astăzi m-am îndrăgostit de un alt bărbat.
Am dorit alte mâini să-mi cuprindă mijlocul și am râvnit să-mi potolesc setea de pe alte buze.  El este cel care acum îmi umple visele de noapte... și de zi.
Nu te-am iubit niciodată cu veșnicie și prin el mi s-a arătat. De fapt, nu te-am iubit mai deloc; mi-ai plăcut teribil și te-am dorit arzând de pasiune... până când mi s-a stins simțirea.
Știi doar că eu nu cred că iubirea este posibilă altfel decât la timpul total și nemărginit.
„Focul meu de paie stins” - așa îmi vei umple gândul, până când vântul timpului îți va fi împrăștiat cenușa.

Mâine voi fi tot de el îndrăgostită.
Ah, și cu câtă dragoste îl voi aștepta sub teiul lunii!
Ah, și cu cât dor o să îmi zvâcn…

Până la destin mai e ceva de mers...

În locul tău probabil că nici eu nu aș putea să iubesc un suflet ce stă în genunchi, cerșindu-mi atenție. Pentru că până la urmă , cât se poate umili un om fără să nu ajungă să se scârbească și să capete chiar sentimente de dispreț față de ceea ce a râvnit cel mai mult? Și atunci, mai bine pleci și nu-i mai dai voie să îngenuncheze în fața ta.
Poate o să uite și o să îi treacă și o să creadă că doar i s-a parut că exiști și că te-a vrut. Și nu o să te urască, ci doar o să se trezeasca și o să își dea seama că timpul pe care l-a pierdut nimeni nu i-l va mai da înapoi și va hotarî să se urnească din loc și să îți vadă de drum.
Până la destin mai e ceva de mers...

Crâmpeie

Ileana Negreanu: E vorba de compromisuri... De multă înțelegere.... De sentimentul de apartenență...și de iertare:).... Câți mai fac lucrul ăsta?????

Marina Simona Zanfir: Tot atâția cât vor ca povestea lor să fie cu finalul "până la adânci bătrâneți". Trebuie doar să știi că iubirea este la fel ca un nou-născut, sentimentul inițial trebuie crescut și transformat, nu poate rămâne o viață întreagă la flacăra de început. Dacă accepți și înțelegi că și iubirea are etapele și ciclurile sale, mergi odata cu ea și te dezvolți odată cu ea. Dacă te încăpățânezi să rămâi la o singură etapa atunci pierzi restul călătoriei și esența devenirii.
[...]
Nicio casă cu fundație solidă și pereți rezistenți nu s-a construit într-o zi și cu ușurința simplității.
[...]
Sufletele frumoase sunt întotdeauna greu încercate tocmai pentru a li se proba și reconfirma minunea. Greutățile sunt dalta care sculptează spiritul cu adevărat frumos... presiunea care transformă carbonul în diamant.

Se sp…

... și atât

Eu nu mai sunt. Cred că m-am terminat ieri sau alaltăieri.

Nici nu mai știu. Nici nu îmi mai pasă.

Curg pur și simplu fără mine, fără tine, fără noi… fără noimă. Parcă nimicul s-a sfârșit în mine și acum îi simt particulele dizolvându-mi-se în celule. Ating cerul cu privirea și încerc să-mi cuprind norii de vise plini. Li se rupe lumina și cade grindină la mine în suflet. Printre gheață, apă și foc mă topesc și mă fierb și mă evapor, mă sufocă un gând și mă învăluie o amintire de mine, de tine, de noi… de noimă.

Și încep, din nou, să curg.

Îmi ard degetele; încă ești pe ele… pielea mea încă e a ta. Îți sunt așa cum nu îmi ești. Și te iubesc; și tu nu mă iubești. Și nu-mi mai pasă. Înțeleg și merg mai departe. Zâmbesc și privesc zadarnicul. Tocesc speranța pe ultimul altar al ființei tale; din mine… din inima mea și atât. Nimeni nu te va ști cum te știu eu. Cum te iubesc eu, nicio alta n-o va face. Și mi-e suficient. Nu știu ce se va alege de ceea ce va fi, dar acum nu mă mai împotriv…

Trei ganduri scurte despre nimicul de pierdut

In conditiile in care nimic nu-i sigur in ceea ce priveste existenta si longevitatea noastra, ce putem sa pierdem cu adevarat?!

Nimic de pierdut... doar ceea ce oricum nu imi apartine.

Nimic nu se pierde...
Totul se transforma!
(poftim joc de cuvinte)


P.S.: Totusi sper sa pot sa scriu mai multe, pentru ca sunt atatea ganduri ce se invart in jurul acestui subiect si se cer eliberate.

Sa te iubesc

Sa te iubesc.

Sa te iubesc cu pofta si cu sete.

Sa te iubesc ca si cum maine nu mai vine.

Sa te iubesc cu luna prinsa in imbratisarea noastra.

Sa te iubesc cu degetele tremurand dorinta.

Sa te iubesc cu viata si cu moarte.

Sa te iubesc in nopti cu stele aprinse.

Sa te iubesc cu soapta chemarilor prin vis.

Sa te iubesc cu numele-ti pe buze.

Sa te iubesc cu tot ceea ce sunt.

Sa te iubesc si sa ma uit in tine.

Sa te iubesc si atat.

Pe tine, nestiutule!

Stricam: aruncam sau incercam sa reparam?

Cel mai longeviv cuplu din Marea Britanie a fost intrebat care este secretul casniciei lor. "Noi ne-am casatorit pe vremea cand lucrurile care se stricau erau reparate, nu inlocuite."

Cu alte cuvinte, au avut si eu "stricaciuni" in relatie insa au stiu/invatat sa le repare.
Astazi, ne certam o data,de doua ori, dupa care ne enervam si ne gandim ca pasul urmator normal este schimbarea partenerului. Relatiile sunt de tip egoist,de cele mai multe ori, primeaza interesul propriu si daca mai e loc poate si 2-3 lucruri din ceea ce il intereseaza pe/doreste celalalt.

Am invatat sa aruncam imediat tot ceea ce se strica si sa inlocuim cu ceva nou. Incapabili sa reparam singuri... De cele mai multe ori, nici nu ne complicam sa punem mana sa incerca. De ce am face-o daca exista oameni specializati in diverse "reparatii"?

Si totusi, incontro?

Se prea poate să greşesc, dar îmi place să cred în Binele din oameni

Cel mai frumos în viaţă mi se pare că este momentul în care te descoperi, în care începi să te conştientizezi ca om, ca suflet, ca întreg.

Momentul în care înveti să te accepţi şi momentul în care realizezi faptul că eşti singurul/a. Singur/ă eşti responsabil/ă de fericirea ta, de alegerile tale, de paşii tăi: tu o simţi, tu le faci, tu îi mergi/alergi/stai.

Procesul durează şi nu se iveşte întotdeauna la timp, dar după ce ai început să îţi dai seama de toate acestea începi să înveţi să iei decizii... pentru că le iei pe ale tale, pentru că îţi descoperi corpul şi sufletul şi înveţi să accepţi, iar atunci începi să fii mai împlinit/ă. Cred că abia atunci înveţi  cum să nu mai fii egoist, deparece ajungi să realizezi faptul că fiecare îşi are propriul drum, iar a încerca să îl schimbi în mod radical şi să îl controlezi nu va duce la nimic si va pune pe plan secund Eul tău aflat dincolo de orgoliu.

Eu cred că acela este momentul când înveţi, cu adevărat, să dăruiesti, pentru că eşti ca…

Lectii: gramatica si viata

Mi-e nespus de dor de tine…
…desi tocmai l-am spus.
De fapt, l-am scris.

Bine. Recunosc: l-am si spus in sinea mea… si poate chiar cu voce tare.
Uneori doar mie, alteori si lor, niciodata tie.

Ce rost are spusul dorului, daca nu ajunge la tine?!
I se anuleaza proprietatea de a fi fost grait, caci a fost vorbit doar si neauzit.
Un dor nespus… neajuns… nedrept si nejustificat.

Cati de “ne”… (pe) Noi, ne, ni… cazul a fost Nominativ… Dativ si de cele mai multe ori Acuzativ… pronume la persoana I, plural… sec si la timpul trecut.

Da, stiu, pronumele nu are timp… dar candva il conjugam, il articulam, il lungeam si prescurtam dupa bunul plac si nu era nicio problema.
Aveam si genitiv si vocativ!
Nu aveam regulile lor, ci doar pe ale noastre. Limbajul nostru privat: trupuri, priviri, atingeri, batai de inima. Mai mult ca perfectul nostru…

Uite-ma - sau poate uita-ma, daca nu ai facut-o deja- cum ma incalcesc in amintiri. Si ce amintiri! Si ce incalcire! Mai sa ma impiedic si sa-mi frang…

Ziua Femeii in Romania si Ziua Mamei

Stiati ca incepand cu anul 2010, in Romania, Ziua Mamei se sarbatoreste in prima duminica a lunii mai, iar Ziua Tatalui in a doua duminica a lunii mai?

Si inainte sa se revolte careva, incercati sa priviti si altfel problema: astazi este Ziua Internationala a Femeii; toate mamele sunt femei, dar nu toate femeile sunt mame (cei care isi mai aduc aminte de Logica inteleg jocul de cuvinte)- astfel incat astazi, fara dar si poate este SI Ziua Mamei, in timp ce pe 9 mai, anul acesta, va fi DOAR Ziua Mamei.

Avem, deci, trei zile in an in care sa le zicem oficial "La multi ani!" (8 martie, prima duminica a lunii mai, ziua de nastere si, in anumite cazuri, ziua de nume) si 365, respectiv 366 de zile in care sa le spunem ca le iubim si cat sunt de importante pentru noi.

La multi ani, FEMEIE!
La multi ani, MAMA!

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_Mamei

Adunatura de Don Quijote pe Pamant

Oamenii spun ca pentru a fi implinit trebuie sa ai o familie, o casa, o cariera, o viata sociala, bla, bla, bla. De unde si pana unde? De ce trebuie sa urmam toti acelasi tipar de valori si credinte? De ce trebuie sa ne casatorim, sa avem copii, sa ne risipim viata inchisi in birouri si cu nervii intinsi la maxim? Asigura toate acestea o viata fara de moarte sau o moarte mai blanda sau ce?

Intr-un final toti ajungem intr-o groapa... asa ca mai bine sa traim frumos si cu inimi curate. Restul sunt de umplutura. Inima este singura care stie ce vrea, iar compromisurile mai devreme sau mai tarziu isi vor scoate la inaintare nota de plata si multi ajung in anii de senectute frustrati, nemultumiti si tristi. Cu suflet curat si cu o constiinta pe masura se poate trai frumos. Nu dupa reguli, nu dupa tipare. Maritati-va cand vreti, faceti copii cand vreti, studiati ce vreti, asumati-va riscurile dorite, pentru ca oricum nu luam nimic cu noi dupa ce murim, din cele lumesti si trupesti.

Unde ma indrept? Unde ma intorc? Unde raman?

Aseara te-am visat. Din nou.

M-ai sarutat. A mia oara.

Problema mea nu este ca te visez. Problema mea este ca totul imi pare atat de real, incat incep sa reneg realitatea. Si iar apari. Si te simt stiind ca visez. Si te mai vreau. Si nu te am... decat unde apari de nicaieri si suntem niciunde. Imi controlezi visele, chiar daca eu imi dau toata silinta ca in gandurile de peste zi sa te acopar.

O sa faci din mine o somnambula, pentru ca nu o sa imi mai doresc ratiunea. Si iar... si iar... si iar... cum te uit un pic, cum te intorci in nopti senine si-mi zdruncini inima.

O sa ma faci sa ajung sa cred ca realitatea este cea in care suntem impreuna si ca atunci cand ma trezesc, de fapt, adorm si am cosmarul zilelor fara de tine.

Traiesc in noapte sau in zi?

Nici nu mai stiu... nici nu mai vreau... sa stiu... sa vreau... sa dorm... sa traiesc... sa ce?

Unde ma indrept? Unde ma intorc? Unde raman?

Omul liber este omul care nu isi inghenuncheaza spiritul.

Omul-sclav materialului este cel mai usor de controlat. Inlatuit prin proprie vointa va face totul in directia aceasta. Isi va da la schimb viata pentru a acumula bogatii ce nu le va lua cu el in mormant. Isi va vinde sufletul in numele lacomiei.

Omul liber este omul care nu isi inghenuncheaza spiritul.

(inspirata de: "Este o mare nebunie să pierzi înăuntru pentru a câştiga în afară, adică să renunţi complet sau în mare parte la linişte, timp liber şi neatârnare, în schimbul strălucirii, rangului, pompei, titlului şi onoarei.Arthur Schopenhauer")

Random facts

Tinerii ar vrea sa stie, iar batranii ar vrea sa poata. Femeile ar vrea sa fie ultimele din viata unui barbat, barbatii ar vrea sa fie primii din viata unei femei. Femeile se indragostesc de ceea ce aud, barbatii se indragostesc de ceea ce vad. Nu stii ce ai avut pana ce nu ai pierdut, dar nu poti sa piezi ceea ce nu ai avut. Iubirea se gaseste la toate colturile, dar Dumnezeu a facut Pamantul rotund. Nu poti sa stii ce e placerea, daca nu ai experimentat durerea.

Femeie
Barbat.
Vechea fiinta androgina pedepsita de catre zei.

Cupluri de senzatii si trairi!
Ying si Yang!
Viata si moarte!
Etern si efemer!

Cine a creat aceasta lumea nu a dus lipsa de umor, cu siguranta.

Cu bune si cu rele... mereu?!

Cu parintii, in general, ne purtam asa cum suntem noi. Fara perdea, fara cenzura, chit ca stim ca uneori faptele si vorbele noastre ii supara. Si o facem pentru ca suntem siguri de iubirea lor neconditionata, oricum am fi noi. Este de la sine inteles ca mama trebuie sa te iubesca. Doar e mama! Ai mai suparat-o si inainte si intotdeauna te-a iertat si a continuat sa te iubeasca, indiferent de antecedente.

Cu parintii, fratii, cu cei pe care soarta ni i-a facut rude de sange, tindem sa fim cei mai naturali, pentru ca stim –aproape garantat- ca ei ne vor iubi si accepta asa. Si noi la randul nostru o facem, cand vine vorba despre ei. Avem pana si o zicala rezultata in urma acestui lucru:”Sangele apa nu se face.”. E lasat. E scris. E lege. E familia!

Nu avem nevoie de masti si de prefacatorie. Ei ne iubesc oricum. Ce ciudat: ne iubesc cel mai mult, taman aceia pe care incercam sa ii impresionam cel mai putin. Exact cei care stiu cum suntem noi si fata de care nu prea putem sa ne preface…

Constructie fantezista

Mi-am asezat iubirile una peste alta, nu cu foarte multa migala, dar cu suficienta atentie si am inaltat din ele o constructie suie, subreda si cam ridicola.

Peste nebunia dintai am aruncat amagirea venita pe urma - ah! s-a prins de un cui si acum atarna gresit. Iubirile mintii le-am indesat in nise - sper sa le tina -, iar pe cele inventate le-am ascuns in cotloane - macar sa mai astupe gerul. Mascaradele in care m-am lasat prostita cu buna stiinta le-am incuiat in beci -cu tot ce inseamna pe veci, ori cel putin pe o perioada nedeterminata; nu imi prieste minciuna, am alergie. Povestioarele pe care le-am parcurs in bataie de joc, pe care le-am consumat intr-o doara, care nu m-au nascut au devenit detalii ieftine -incalcita fantezie imi taie nuantele, arata cel putin grotesc.

Trecutul meu amoros e fascinant de ridicol, obtuz si greoi. Daruirea mea absurda pentru a-i desena fiecare detaliu, indarjirea cu care am stat sa lustruiesc in cuvinte potrivite istoria, straduinta prosteasca d…

Scurt gand

Barbatii tind sa se bucure si sa aprecieze atunci cand gasesc un "ambalaj" spectaculos. Daca si interiorul este la fel sau nu ramane pe plan secund (ori chiar mai indepartat). Important pentru ei este ca pot sa isi etaleze cu mandrie hartia de cadouri stralucitoare.

Ar trebui sa fie invers si sa fie bucurosi ca gasesc un interior minunat, care vine si dragut/frumos ambalat (nu neaparat spectaculos), pentru ca mai devreme sau mai tarziu ambalajul se va altera si tot ceea ce le va ramane va fi continutul (daca acesta exista).

Continutul este cel alaturi de care iti vei petrece toata viata, nu ambalajul.

P.S.: Binteinteles ca si reciproca este perfect valabila!

E ca și cum sufletul îmi folosește ochii pentru a atinge lucrurile acestea...*

Și în pergamentul vieții îmi stă scrisă ziua reîntregirii, iar atunci...

Prea mult din tine nu o să-mi fie suficient să potolească dorul, ce în colțuri de existență s-a adunat.

Prea mult din tine nu va putea să-mi ducă ființa într-o stare de sațietate de iubirea ce mi-a fost prezisă, în necesarul existenței de dinainte de timp.

Poate că în abisul nebuniei mele doar tu îmi ești normalitate și tânjesc groaznic după tine. Îți vreau căldura trupului și să găsesc, astfel, liniștea serilor mele de înghț. Pe buzele tale eu vreau să îmi pierd suflul și să-mi găsesc necontenit zămislirea. Cu brațele tale -în jurul trunchiului meu- vreau să-mi frângi trupul și să mă slefuiești neîntrerupt.

Deșiră-mi anii cu degetele-ți și răsucește-mi iar și iar prezentul. Apoi, fă-mă prizoniera sufletului tău și stâpana rațiunii ce, încă, se mai zbate in tine. Știi că nu te vreau rațional, ci doar clipa de veșnică simțire.

Lasă-mi sărutul să-ți echilibreze mintea și inima. Vreau să mă aflu la mijlocul celor două…