Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2012

E ca și cum sufletul îmi folosește ochii pentru a atinge lucrurile acestea...*

Și în pergamentul vieții îmi stă scrisă ziua reîntregirii, iar atunci...

Prea mult din tine nu o să-mi fie suficient să potolească dorul, ce în colțuri de existență s-a adunat.

Prea mult din tine nu va putea să-mi ducă ființa într-o stare de sațietate de iubirea ce mi-a fost prezisă, în necesarul existenței de dinainte de timp.

Poate că în abisul nebuniei mele doar tu îmi ești normalitate și tânjesc groaznic după tine. Îți vreau căldura trupului și să găsesc, astfel, liniștea serilor mele de înghț. Pe buzele tale eu vreau să îmi pierd suflul și să-mi găsesc necontenit zămislirea. Cu brațele tale -în jurul trunchiului meu- vreau să-mi frângi trupul și să mă slefuiești neîntrerupt.

Deșiră-mi anii cu degetele-ți și răsucește-mi iar și iar prezentul. Apoi, fă-mă prizoniera sufletului tău și stâpana rațiunii ce, încă, se mai zbate in tine. Știi că nu te vreau rațional, ci doar clipa de veșnică simțire.

Lasă-mi sărutul să-ți echilibreze mintea și inima. Vreau să mă aflu la mijlocul celor două…