11 mai 2012

Până la destin mai e ceva de mers...


În locul tău probabil că nici eu nu aș putea să iubesc un suflet ce stă în genunchi, cerșindu-mi atenție.
Pentru că până la urmă , cât se poate umili un om fără să nu ajungă să se scârbească și să capete chiar sentimente de dispreț față de ceea ce a râvnit cel mai mult? Și atunci, mai bine pleci și nu-i mai dai voie să îngenuncheze în fața ta.

Poate o să uite și o să îi treacă și o să creadă că doar i s-a parut că exiști și că te-a vrut. Și nu o să te urască, ci doar o să se trezeasca și o să își dea seama că timpul pe care l-a pierdut nimeni nu i-l va mai da înapoi și va hotarî să se urnească din loc și să îți vadă de drum.

Până la destin mai e ceva de mers...

03 mai 2012

Crâmpeie

Ileana Negreanu: E vorba de compromisuri... De multă înțelegere.... De sentimentul de apartenență...și de iertare:).... Câți mai fac lucrul ăsta?????

Marina Simona Zanfir: Tot atâția cât vor ca povestea lor să fie cu finalul "până la adânci bătrâneți". Trebuie doar să știi că iubirea este la fel ca un nou-născut, sentimentul inițial trebuie crescut și transformat, nu poate rămâne o viață întreagă la flacăra de început. Dacă accepți și înțelegi că și iubirea are etapele și ciclurile sale, mergi odata cu ea și te dezvolți odată cu ea. Dacă te încăpățânezi să rămâi la o singură etapa atunci pierzi restul călătoriei și esența devenirii.
[...]
Nicio casă cu fundație solidă și pereți rezistenți nu s-a construit într-o zi și cu ușurința simplității.

[...]
Sufletele frumoase sunt întotdeauna greu încercate tocmai pentru a li se proba și reconfirma minunea. Greutățile sunt dalta care sculptează spiritul cu adevărat frumos... presiunea care transformă carbonul în diamant.

Se spune că nufărul nu-și pierde puritatea nici când este tăvălit în mocirlă.

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...