11 mai 2012

Până la destin mai e ceva de mers...


În locul tău probabil că nici eu nu aș putea să iubesc un suflet ce stă în genunchi, cerșindu-mi atenție.
Pentru că până la urmă , cât se poate umili un om fără să nu ajungă să se scârbească și să capete chiar sentimente de dispreț față de ceea ce a râvnit cel mai mult? Și atunci, mai bine pleci și nu-i mai dai voie să îngenuncheze în fața ta.

Poate o să uite și o să îi treacă și o să creadă că doar i s-a parut că exiști și că te-a vrut. Și nu o să te urască, ci doar o să se trezeasca și o să își dea seama că timpul pe care l-a pierdut nimeni nu i-l va mai da înapoi și va hotarî să se urnească din loc și să îți vadă de drum.

Până la destin mai e ceva de mers...

2 comentarii:

Mr.Matei spunea...

La fel ca si-n credinta, nici in iubire nu se intampla minuni fara ingenunchiere,sacrificiu si rabdare.
Acela nu e un timp pierdut e doar un sacrificiu in numele implinirii dorintei tale.
Cu bine,

Discover spunea...

I love it.


see and know

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...