15 iunie 2012

Poimâine

Între ochii mei și ochii tăi s-a așternut uitarea.
Golul și neștiutul s-au răsucit în rana trecutului și i-au adâncit inutilitatea.
Acum nu te mai văd și, cu atât mai puțin, nu te mai simt în Universul meu.. De fapt, realizez că tu niciodată n-ai existat.
Eu doar mi te-am imaginat.
Astăzi m-am îndrăgostit de un alt bărbat.
Am dorit alte mâini să-mi cuprindă mijlocul și am râvnit să-mi potolesc setea de pe alte buze.  El este cel care acum îmi umple visele de noapte... și de zi.
Nu te-am iubit niciodată cu veșnicie și prin el mi s-a arătat. De fapt, nu te-am iubit mai deloc; mi-ai plăcut teribil și te-am dorit arzând de pasiune... până când mi s-a stins simțirea.
Știi doar că eu nu cred că iubirea este posibilă altfel decât la timpul total și nemărginit.
„Focul meu de paie stins” - așa îmi vei umple gândul, până când vântul timpului îți va fi împrăștiat cenușa.

Mâine voi fi tot de el îndrăgostită.
Ah, și cu câtă dragoste îl voi aștepta sub teiul lunii!
Ah, și cu cât dor o să îmi zvâcnească sângele din inimă!
Și poimâine am să-l găsesc.
Poimâine eu și el vom păsi pe același drum și vom avea veșnicie.
Poimâine am să-l cunosc pe întotdeauna din iubire.
Să treacă un azi și un mâine... o clipă și un ceas... un tei și un dor... și va veni poimâine.
Poimâine este acum...
...și este aici. - MSZ

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...