16 iulie 2012

O relatie cu tu si eu, fara ei



 
Sa cante sufletul si sa amuteasca ratiunea. 

Astazi cred in muzica sferelor, in inaltul cerului si in bataile de aripi...de fluturi in stomac. 

Sa zambim si sa mai zambim o data, pana cand amintirea e un zambet toata. Si sa inchid ochii...apoi sa visez: pe tine, te. 

Noaptea sa ne trezim unul in visul celuilalt. Si sa ne fie frumos. Si sa ne fie bine. 

Sa-l cucerim pe maine si sa ne devina prieten si arhitect intocmai inimilor noastre.

Sa vreau sa pot si sa pot sa vreau sa sorb toata fericirea clipelor de a fi...cu tine.

Apoi sa ma iei in brate si sa ma saruti:indelung si apasat. Vreau sa te simt cum ma simti si sa te am cum ma ai.  

Sa fim armonie.

Sa avem nemurire.

Sa crestem in si din iubire....pentru ca o uniune adevarata se intemeiaza pe incredere si pe capacitatea de a te simti intreg prin celalalt si fara contact fizic permanent.

Sa nu-i ascultam pe altii si sa ne fie noua, pentru noi bine. 

Sa vorbim indelung si pe indelete. Sa ne sorbim cuvinte si ganduri din priviri si simturi.

Lumea nu sta nici intre noi, ci nici cu noi. Sa o lasam in afara noastra. 

Sa ne inaltam inimile pe altarul construit de noi si numai de noi.

Sa cream o noua viata in doi. Sa fie si ei in ea, dar sa nu o dicteze ei, ci doar sa o infrumuseteze.

Sa avem curajul de a construi un tu si eu fara sa ii ascultam pe ei.

Uneori o relatie de doi se transforma intr-o relatie de multi, deoarece fiecare are o parere despre cum se face sau despre cum trebuie sa se faca, insa intr-un final realizez ca, de fapt, doar tu si eu suntem impreuna si ca doar tu si eu putem sa stim ce si cum ne este mai bine.

Un pic despre politica (foarte "un pic")

Dragi politicieni, va rog sa incetati tampeniile si sa nu mai atacati lideri europeni si sa nu incepeti cu nationalisme stupide cand peste 2 milioane de romani sunt imprastiati preponderent in Europa. Chiar nu aveti minte? Incetati cu discurrsurile comuniste de tipul "Europa suntem noi", pentru ca va faceti de ras. Incetati sa ziceti ca "legea se face in Romania", cand stiti ca tara si-a luat niste angajamente in urma semnarii si aderarii la diverse tratate si uniuni. Incetati sa ne limitati mai mult decat si asa suntem!

Romania nu prea are traditie in democratie, incat sa va permiteti voi sa dati lectii de morala si de dreptate.

Se vede ca apartineti mentalitatii si educatiei comuniste, dar fiti baieti destepti si incercati macar sa ascundeti treaba aceasta..

Si nici daca stiti ca v-ati bagat odrasla semianalfabeta in Parlamentul European sa nu va credeti prea inteligenti si departe de mecanismele comunsite.

Romania are nevoie nu doar sa fie in Europa, dar sa isi insuseasca si un anumit set de valori, daca nu doreste sa ramana in trecut si retardata in toate domeniile. Avem oameni inteligenti si capabili, dar intr-o tara in care nepotismele sunt inca in plina glorie si in care numele conteaza mai mult decat ceea ce stii si ceea ce poti sa faci niciodata nu se vor putea dezvolta.

Renuntarea la orgoliu este primul pas. Luptele de cocosi nu duc la nimic bun.

"Problema organizarii statului, oricat de dificila ar parea, poate fi realizata chiar si pentru o natiune de diavoli, cu singura conditie: sa fie inteligenti.” (Kant)

15 iulie 2012

Un fel de "noi nu traim neaparat mai mult, ci timpul trece mai repede".

O teorie foarte interesanta spune ca oamenii vor trai mai mult, pentru ca timpul s-a comprimat (pentru ca totul trece mult mai repede). Un fel de: 100 de ani de dinainte sunt 120 de ani ai timpului prezent. Interesanta si notiunea asta de unitate de masura a trecerii vremii.

Pana la urma cum si in ce masuram adevarata trecere a "timpului"?

Recomand un articol foarte interesant: http://www.descopera.ro/stiinta/9853338-misterele-timpului-si-secretele-perceptiei-noastre-asupra-realitatii

Cateva pasaje din articolul recomandat:

Timpul este foarte elastic”, explică David Eagleman. „Acesta se «întinde» atunci când resursele creierului sunt folosite intens, însă când experienţele pe care le trăim nu ne oferă nicio surpriză şi creierul nu este solicitat, timpul se comprimă”, a adăugat specialistul.

Steve Taylor, profesor de psihologie la Universitatea din Leeds, afirmă că, pentru un copil, 6 ore petrecute la joacă sunt echivalentul unei zile de 20 de ore pentru un adult. „Copiii trăiesc totul pentru prima dată, toate experienţele lor sunt noi. Pentru ei, timpul trece mai greu ca urmare a faptului că percep în mod constant informaţii noi despre lume. Pe măsură ce îmbătrânesc, oamenii trăiesc din ce în ce mai puţine experienţe noi, devenind mai obişnuiţi cu lumea înconjurătoare, care pare familiară. Astfel, percepem mai puţine informaţii despre lume, iar timpul nu se mai dilată”, explică Taylor.

Din acest motiv, profesorul Taylor recomandă oamenilor să facă un efort să caute cât mai mult experienţe noi cu putinţă. „Dacă trăieşti o viaţă dominată de rutină, atunci timpul va continua să se accelereze, însă dacă depui un efort pentru a călători în medii noi, pentru a te expune la situaţii şi provocări noi, chiar dacă e vorba de ceva simplu ca alegerea unei rute noi în drumul spre serviciu, acest element de noutate va încetini timpul”, explică Taylor. „Mulţi oameni încearcă să îşi prelungească viaţa menţinându-se în formă şi urmând o dietă sănătoasă, ceea ce este foarte bine, însă trebuie să conştientizăm că putem să ne prelungim viaţa prin modificarea modului în care percepem timpul, căutând mai multe experienţe noi şi petrecând mai mult timp trăind în prezent”, a concluzionat Taylor.

Astfel, în momentele de şoc, oamenii acumulează o cantitate extraordinară de amintiri într-un timp foarte scurt. „Efectul de dilatare a timpului ar putea fi pur şi simplu metoda prin care creierul gestionează toate aceste informaţii în plus”, conclude cercetătorul.

Este binecunoscut faptul că atunci când ne simţim bine avem senzaţia că timpul trece foarte repede. Câteva studii recente au arătat ceva surprinzător: atunci când oamenilor li se spune că timpul a trecut mai repede decât s-a întâmplat în realitate, ei tind să creadă că s-au simţit foarte bine.

Albert Einstein. Legenda spune că acesta a fost rugat de către elevi pe când vizita o şcoală să explice pe înţelesul lor ce este relativitatea. Răspunsul laureatului Nobel a intrat în istorie: „Puneţi o mână pe o plită încinsă pentru un minut şi vi se va părea că a trecut o oră. Staţi lângă o fată drăguţă timp de o oră şi veţi avea impresia că a trecut un singur minut. Aceasta este relativitatea”.

14 iulie 2012

Regretele sunt inutile si tardive

Uneori ma intreb de ce oamenii se incapataneaza sa apeleze la "mi-ar fi placut ca/sa" care sunt formule ce duc de cele mai multe ori la actiuni ce nu au fost facute la timpul lor si nu se mai pot face.

De ce ne incapatanam sa traim regrete inutile si tardive?

MSZ

09 iulie 2012

Secunda in care se naste o poveste

A inceput sa ne curga o secunda prin vene.

Uite-o! S-a ascund adineauri in inima: secunda in care ne-am cunoscut.

Cred ca va ramane acolo... lipita de peretele sufletului. Si va creste mai apoi in ore, zile si - de ce nu- in ani de viata de noi doi impreuna.

Cam asa vad eu ca trebuie sa ne fie existenta: totul pornind de la o prima secunda. Big Bang-ul care a format Universul nostru. Ori - daca nu crezi in teoria evolutionista - pot sa o numesc secunda primordiala, in care Dumnezeu a spus "Sa fie Iubire!". Si ESTE.

Nu a fost, nu va fi, doar ESTE. Prezent continuu si infinit. Iubirea nu poate sa fie altfel decat nemarginita.

Stam unul in fata celuilalt si nu ne spunem nimic, dar -cu toate acestea - priveste ce conversatie frumoasa am reusit sa inchegam.

Conversatia fara de cuvinte a privirilor si a batailor de inima. Suna a titlu de roman. Romanul nostru, chiar.

Iti zambesc si te uiti la mine cu atata blandete, cu ochii tai de barbat puternic si totusi atat de gentil in tot ceea ce incep sa insemn pentru tine.

Te-as saruta neintrerupt, pana cand respiratia mi s-ar transforma pe buzele tale in plin si absolut. Sa te simt cum ma savurezi si sa imi surprinzi obrajii imbujorati de atata emotie si pasiune. Sa vezi ca te doresc si sa recunosti din tremurul corpului meu tot ceea ce pielea si inima mea tanjesc. Si sa te aflu. Si sa ma afli.

Asa s-au cunoscut doi frumosi si mari copii: zambind si tremurand usor.

Asa a inceput o mana a ne scrie povestea.

Asa ne-am abandonat in bratele timpului pentru a trai ce va sa fie.

Oriunde in aceasta lume Geneza e la fel: Facerea ce ne este Devenire.

Forme de iubire

"- Daca m-as ingrasa, pentru ca mananc mult sau as slabi foarte tare, pentru ca mie imi plac slabanoagele nu m-ai mai iubi? - Ba te...