09 iulie 2012

Secunda in care se naste o poveste

A inceput sa ne curga o secunda prin vene.

Uite-o! S-a ascund adineauri in inima: secunda in care ne-am cunoscut.

Cred ca va ramane acolo... lipita de peretele sufletului. Si va creste mai apoi in ore, zile si - de ce nu- in ani de viata de noi doi impreuna.

Cam asa vad eu ca trebuie sa ne fie existenta: totul pornind de la o prima secunda. Big Bang-ul care a format Universul nostru. Ori - daca nu crezi in teoria evolutionista - pot sa o numesc secunda primordiala, in care Dumnezeu a spus "Sa fie Iubire!". Si ESTE.

Nu a fost, nu va fi, doar ESTE. Prezent continuu si infinit. Iubirea nu poate sa fie altfel decat nemarginita.

Stam unul in fata celuilalt si nu ne spunem nimic, dar -cu toate acestea - priveste ce conversatie frumoasa am reusit sa inchegam.

Conversatia fara de cuvinte a privirilor si a batailor de inima. Suna a titlu de roman. Romanul nostru, chiar.

Iti zambesc si te uiti la mine cu atata blandete, cu ochii tai de barbat puternic si totusi atat de gentil in tot ceea ce incep sa insemn pentru tine.

Te-as saruta neintrerupt, pana cand respiratia mi s-ar transforma pe buzele tale in plin si absolut. Sa te simt cum ma savurezi si sa imi surprinzi obrajii imbujorati de atata emotie si pasiune. Sa vezi ca te doresc si sa recunosti din tremurul corpului meu tot ceea ce pielea si inima mea tanjesc. Si sa te aflu. Si sa ma afli.

Asa s-au cunoscut doi frumosi si mari copii: zambind si tremurand usor.

Asa a inceput o mana a ne scrie povestea.

Asa ne-am abandonat in bratele timpului pentru a trai ce va sa fie.

Oriunde in aceasta lume Geneza e la fel: Facerea ce ne este Devenire.

Un comentariu:

Alexandru Matei spunea...

Frumos spus, Doamne ajuta sa fie reala si repetabila povestea de mai sus...

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...