28 septembrie 2012

Pe scurt despre Destin si Soarta

Bunica mea mi-a spus acum câteva luni cum că "Destinul ți-e dat, dar soarta și-o schimbă (face) omul.". Poate că pe moment putea să para o contradicție de termeni, dar cred că a ma contrazice cu 77 de ani de înțelepciune ar fi prostesc.

Pe zi ce trece îi înțeleg mai mult cuvintele și îi dau mai mare dreptate. Acceptarea destinului se face diferit, prin felul în care știi, sau înveți să folosești instrumentele pe care ți le oferă soarta.

MSZ

22 septembrie 2012

Iubindu-te deja

Am ascuns o raza de soare in ochii tai. Sa o vad numai eu si sa o stiu numai eu.

E raza ce se aprinde doar atunci cand ma vezi.Cand degetele tale mi se preling pe gat si imi imbraca umerii. Usor tremurande imi cuprind spatele si se plimba nestingherite pe sira spinarii. Ma trec fiori si tie iti place; te simt zambind cu pofta si drag chiar daca am ochii inchisi. Apoi palmele tale prind in causul lor sanii mei si imi dezmiarda formele. Bland si totusi puternic, cum doar un Barbat stie sa fie.

Talia mea devine impreunare pentru bratele tale si ma tragi mai aproape de tine, pana cand rasuflarea mea se stinge pe buzele tale. Si iti sunt toata emotie si dorinta. Si imi esti tot pasiune si iubire.

Te ating usor cu aratatorul doar pentru a simti ca-mi esti aievea. Degetele mele isi fac apoi curaj si te cerceteaza toate: te cuprind, te apasa, te mangaie si te strang usor. Te sarut mai sigur pe masura ce te descopar si iti coordonez respiratia miscandu-ma pe tine. Te stiu al meu, iar asta ma face si mai flamanda de cunoastere...te savurez neincetat si te descopar mereu altfel si totusi intotdeauna acelasi.

Invat sa te iubesc, iubindu-te deja...

12 septembrie 2012

Mereu intr-un inceput de relatie

De ce nu tin la nesfarsit inceputurile de relatii? 

Momentele acelea magice cand el te cauta, te vrea, te viseaza, te doreste si ti-o arata cum poate si cum nu poate mai bine. Momentele in care tu nu stii cum sa iti mai aranjezi suvita aceea incapatanata ce nu cade in partea potrivita, in care viteza lui de a-ti raspunde la mesaje iti toaca nervii pe tocatorul timpului si iti musti neincetat buzele gandindu-te daca i-ai scris prea mult, prea putin, prea profund, prea rece... Si cand fluturasii iti zboara nestingheriti prin stomac si tot jocul acesta pare desprins din basme si povesti menite a fi, cu suflete pereche si eternitate in simtire.

Intr-adevar, nu e de trait toata viata in stresul fericit al inceputurilor de relatii, dar macar o data, de doua ori pe luna, timp de mai multe zile ai putea sa faci fata. Vanatoarea niciodata nu trebuie sa fie considerate ca fiind incheiata. Cochetaria si jocurile de seductie nu trebuie sa cunoasca sfarsituri, ci doar noi maniere de aplicare si interpretare.

Nimeni nu trebuie sa fie sigur de si mai ales pe nimeni, pentru ca oricat ai iubi o persoana daca te simti in plus si daca iti ajunge pana peste cap indiferenta sau lipsa de interes a partenerului tot vei face cale-ntoarsa si iti vei reorienta privirile. Si atunci pleci, inseli, minti si te pedepsesti pe tine, crezand ca, de fapt, iti pedepsesti partenerul de viata.

Femeile trebuie sa fie cucerite continuu, barbatului trebuie sa ii mentii mereu viu interesul - acesta, cred eu, este secretul. Chiar daca nebunia indragostelii evolueaza pe parcursul relatiei si cunoaste sentimente si mai nobile: respect, afectiune, ajungand pana la suprema iubire, acest lucru nu inseamna ca trebuie sa uitam de unde am plecat, pentru ca s-ar putea sa nu mai stim care ne este adevarata destinatie si sa ratacim drumul pe la intersectii, ca mai apoi, cand realizam care era calea, sa plangem pentru ca am zabovit sau pentru ca ne-am lasat prinsi de peisaj si dusi pe drumuri cu infundaturi.

06 septembrie 2012

Cand esti la pamant si nu stii cum sa te ridici

Sunt cateva momente in viata, cam dese ce-i drept, in care obosesti. In care bunatatea iti ajunge pana la os, dar asta dupa ce aceia fata de care ai fost bun, drept, sincer si bland le transforma in cutite. Si obosesti. Respiri din ce in ce mai greu, te apasa fizic toate emotiile si ti se pare ca te doare invelisul sufletului cu tot cu venele si arterele ce duc la inima, iar creierul nu inceteaza sa fie cinic si sarcastic, ba chiar sadic uneori, aducandu-ti mereu in fata reprosuri, drumuri pe care nu le-ai ales, pietre de care te-ai impiedicat si decizii pe care le-ai luat si pe care nu trebuia sa le iei, sau cele pe care nu le-ai luat, dar trebuia sa le iei.

Si te simti ca intr-un carusel: ametit, usor speriat, insa cu toate acestea ceva extaz iti inunda simturile. Este starea de viata. Asemanatoare cu cea cand totul e fantezie, iubire si fericire si totusi total diferita. Pana la urma, centrul placerii si cel al durerii se afla in acelasi loc, in creier si reprezinta raspunsul acestuia la diferiti stimului; o actiune care are la baza un scop nobil: ne ajuta sa supravietuim (ar fi groaznic daca n-am fi capabili sa simtim durerea fizica atunci cand, de exemplu, am baga mana in foc; durerea este cel mai eficient mijloc prin care iesim din pericol si ne putem salva- ce ironie! condamnam ceea ce, de cele mai multe ori, ne salveaza). Si atunci ma resemnez, ori mai bine zis invat sa accept ceea ce mi-e atat de greu sa inteleg. O iau de la capat cu bunatatea, cu visul, cu speranta si iubirea, pentru ca altfel nu ma cred in stare sa pot, ori sa invat. (sincera sa fiu nici nu cred ca as vrea sa o fac altfel)

A fi bun sau a fi rau sunt doar alegeri. Asta este ceea ce ne diferentiaza ca oameni, ca specie capabila sa gandeasca (si nu prea) si sa aiba libera vointa: alegerile noastre ce au caracter moral. Restul alegerilor care ne asigura perpetuarea speciei, supravietuirea fizica etc. sunt specifice si animalelor, asadar nu ne ridica prea mult deasupra lor si nu ne ofera statutul de OM, ci doar de mamifer.

Tu esti acela care decide, pana la urma, daca vrea sa fie OM sau animal. Tu esti cel care alege cum sa isi vindece ranile si cum sa isi modifice umanul din el. Tu esti responsabil daca ai vrut sa fii bun, sau rau. In viata mereu vei primi si exemplele bune si pe cele rele. Vei avea lectii poate mai grele si mai dure decat altii, dar asta nu iti va justifica niciodata nemernicia si nimicnicia, daca decizi ca nu mai are rost sa fii bun, iubitor si OM.

De fiecare data cand ma gandesc ca viata e dura, e grea, e nedreapta; cand mi se pare ca nu mai pot ori ca nu mai suport, imi dau seama ca undeva, in aceasta lume, un copil are cancer, un adolescent este invalid, o femeie este oarba si nu isi poate vedea niciodata copilul,o familie doarme sub un pod, un batran este flamand si abandonat si totusi mai au puterea sa zambeasca si sa nu se transforme in monstri.

Alunga tot ce e negativ, rau, mistuitor in viata ta si incearca sa fii mai puternic, mai stabil si mai ager cu fiecare cazatura si fiecare lovitura. Sa fii rau poate oricine si acest lucru nu doar ca te coboara pe o treapta inferioara umanitatii, dar te prabuseste sub nivelul oricarui animal: te face bestie.

Sa alegi sa ramai bun si sa fii din ce in ce mai bun este rezervat doar Oamenilor cu adevarat puternici si capabili. Superioaritatea in Bunatate, pentru mine, (si pentru Beethoveen, de asemenea ) este singura forma de superioritate pe care o recunosc.

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...