Treceți la conținutul principal

Cand esti la pamant si nu stii cum sa te ridici

Sunt cateva momente in viata, cam dese ce-i drept, in care obosesti. In care bunatatea iti ajunge pana la os, dar asta dupa ce aceia fata de care ai fost bun, drept, sincer si bland le transforma in cutite. Si obosesti. Respiri din ce in ce mai greu, te apasa fizic toate emotiile si ti se pare ca te doare invelisul sufletului cu tot cu venele si arterele ce duc la inima, iar creierul nu inceteaza sa fie cinic si sarcastic, ba chiar sadic uneori, aducandu-ti mereu in fata reprosuri, drumuri pe care nu le-ai ales, pietre de care te-ai impiedicat si decizii pe care le-ai luat si pe care nu trebuia sa le iei, sau cele pe care nu le-ai luat, dar trebuia sa le iei.

Si te simti ca intr-un carusel: ametit, usor speriat, insa cu toate acestea ceva extaz iti inunda simturile. Este starea de viata. Asemanatoare cu cea cand totul e fantezie, iubire si fericire si totusi total diferita. Pana la urma, centrul placerii si cel al durerii se afla in acelasi loc, in creier si reprezinta raspunsul acestuia la diferiti stimului; o actiune care are la baza un scop nobil: ne ajuta sa supravietuim (ar fi groaznic daca n-am fi capabili sa simtim durerea fizica atunci cand, de exemplu, am baga mana in foc; durerea este cel mai eficient mijloc prin care iesim din pericol si ne putem salva- ce ironie! condamnam ceea ce, de cele mai multe ori, ne salveaza). Si atunci ma resemnez, ori mai bine zis invat sa accept ceea ce mi-e atat de greu sa inteleg. O iau de la capat cu bunatatea, cu visul, cu speranta si iubirea, pentru ca altfel nu ma cred in stare sa pot, ori sa invat. (sincera sa fiu nici nu cred ca as vrea sa o fac altfel)

A fi bun sau a fi rau sunt doar alegeri. Asta este ceea ce ne diferentiaza ca oameni, ca specie capabila sa gandeasca (si nu prea) si sa aiba libera vointa: alegerile noastre ce au caracter moral. Restul alegerilor care ne asigura perpetuarea speciei, supravietuirea fizica etc. sunt specifice si animalelor, asadar nu ne ridica prea mult deasupra lor si nu ne ofera statutul de OM, ci doar de mamifer.

Tu esti acela care decide, pana la urma, daca vrea sa fie OM sau animal. Tu esti cel care alege cum sa isi vindece ranile si cum sa isi modifice umanul din el. Tu esti responsabil daca ai vrut sa fii bun, sau rau. In viata mereu vei primi si exemplele bune si pe cele rele. Vei avea lectii poate mai grele si mai dure decat altii, dar asta nu iti va justifica niciodata nemernicia si nimicnicia, daca decizi ca nu mai are rost sa fii bun, iubitor si OM.

De fiecare data cand ma gandesc ca viata e dura, e grea, e nedreapta; cand mi se pare ca nu mai pot ori ca nu mai suport, imi dau seama ca undeva, in aceasta lume, un copil are cancer, un adolescent este invalid, o femeie este oarba si nu isi poate vedea niciodata copilul,o familie doarme sub un pod, un batran este flamand si abandonat si totusi mai au puterea sa zambeasca si sa nu se transforme in monstri.

Alunga tot ce e negativ, rau, mistuitor in viata ta si incearca sa fii mai puternic, mai stabil si mai ager cu fiecare cazatura si fiecare lovitura. Sa fii rau poate oricine si acest lucru nu doar ca te coboara pe o treapta inferioara umanitatii, dar te prabuseste sub nivelul oricarui animal: te face bestie.

Sa alegi sa ramai bun si sa fii din ce in ce mai bun este rezervat doar Oamenilor cu adevarat puternici si capabili. Superioaritatea in Bunatate, pentru mine, (si pentru Beethoveen, de asemenea ) este singura forma de superioritate pe care o recunosc.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ