06 septembrie 2012

Cand esti la pamant si nu stii cum sa te ridici

Sunt cateva momente in viata, cam dese ce-i drept, in care obosesti. In care bunatatea iti ajunge pana la os, dar asta dupa ce aceia fata de care ai fost bun, drept, sincer si bland le transforma in cutite. Si obosesti. Respiri din ce in ce mai greu, te apasa fizic toate emotiile si ti se pare ca te doare invelisul sufletului cu tot cu venele si arterele ce duc la inima, iar creierul nu inceteaza sa fie cinic si sarcastic, ba chiar sadic uneori, aducandu-ti mereu in fata reprosuri, drumuri pe care nu le-ai ales, pietre de care te-ai impiedicat si decizii pe care le-ai luat si pe care nu trebuia sa le iei, sau cele pe care nu le-ai luat, dar trebuia sa le iei.

Si te simti ca intr-un carusel: ametit, usor speriat, insa cu toate acestea ceva extaz iti inunda simturile. Este starea de viata. Asemanatoare cu cea cand totul e fantezie, iubire si fericire si totusi total diferita. Pana la urma, centrul placerii si cel al durerii se afla in acelasi loc, in creier si reprezinta raspunsul acestuia la diferiti stimului; o actiune care are la baza un scop nobil: ne ajuta sa supravietuim (ar fi groaznic daca n-am fi capabili sa simtim durerea fizica atunci cand, de exemplu, am baga mana in foc; durerea este cel mai eficient mijloc prin care iesim din pericol si ne putem salva- ce ironie! condamnam ceea ce, de cele mai multe ori, ne salveaza). Si atunci ma resemnez, ori mai bine zis invat sa accept ceea ce mi-e atat de greu sa inteleg. O iau de la capat cu bunatatea, cu visul, cu speranta si iubirea, pentru ca altfel nu ma cred in stare sa pot, ori sa invat. (sincera sa fiu nici nu cred ca as vrea sa o fac altfel)

A fi bun sau a fi rau sunt doar alegeri. Asta este ceea ce ne diferentiaza ca oameni, ca specie capabila sa gandeasca (si nu prea) si sa aiba libera vointa: alegerile noastre ce au caracter moral. Restul alegerilor care ne asigura perpetuarea speciei, supravietuirea fizica etc. sunt specifice si animalelor, asadar nu ne ridica prea mult deasupra lor si nu ne ofera statutul de OM, ci doar de mamifer.

Tu esti acela care decide, pana la urma, daca vrea sa fie OM sau animal. Tu esti cel care alege cum sa isi vindece ranile si cum sa isi modifice umanul din el. Tu esti responsabil daca ai vrut sa fii bun, sau rau. In viata mereu vei primi si exemplele bune si pe cele rele. Vei avea lectii poate mai grele si mai dure decat altii, dar asta nu iti va justifica niciodata nemernicia si nimicnicia, daca decizi ca nu mai are rost sa fii bun, iubitor si OM.

De fiecare data cand ma gandesc ca viata e dura, e grea, e nedreapta; cand mi se pare ca nu mai pot ori ca nu mai suport, imi dau seama ca undeva, in aceasta lume, un copil are cancer, un adolescent este invalid, o femeie este oarba si nu isi poate vedea niciodata copilul,o familie doarme sub un pod, un batran este flamand si abandonat si totusi mai au puterea sa zambeasca si sa nu se transforme in monstri.

Alunga tot ce e negativ, rau, mistuitor in viata ta si incearca sa fii mai puternic, mai stabil si mai ager cu fiecare cazatura si fiecare lovitura. Sa fii rau poate oricine si acest lucru nu doar ca te coboara pe o treapta inferioara umanitatii, dar te prabuseste sub nivelul oricarui animal: te face bestie.

Sa alegi sa ramai bun si sa fii din ce in ce mai bun este rezervat doar Oamenilor cu adevarat puternici si capabili. Superioaritatea in Bunatate, pentru mine, (si pentru Beethoveen, de asemenea ) este singura forma de superioritate pe care o recunosc.

Niciun comentariu:

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...