Treceți la conținutul principal

Gând mergând

Mă gândeam (acum, mergând pe stradă) la vorba românească "pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești". Apoi, am transpus-o în situația în care m-am aflat când m-am despărțit de câte un "el" și la încăpățânarea mea de a mă mai agăța de motive, scenarii și întrebari la care tot eu dădeam răspunsuri.

Eu nu lăsam să "moară" amintirea, regretul, orgoliul și era normal ca acestea, la rândul lor, să nu mă lase să trăiesc. Eu, vie fiind, le voiam și pe ele asemeni mie, iar ele, aflate în plin proces de putrefacție, doreau să mă atragă în aceeași netrăire.

Doar că ceea ce este mort nu învie (să nu ne amăgim cu basme și telenovele, vă rog), dar ceea ce este viu poate, din neatenție, să moară...sufletește, emoțional. Și atunci de ce să îți comanzi și săvârșești propria ucidere, pentru ceva ce nu mai e?!

Eroii mor pentru o cauză, pentru un vis, pentru ceva măreț, nu postmortem idealuri. Așadar, probabil că singura soluție pe care o avem în fața unei astfel de situații este să fim mai vii ca înainte, să renaștem mai buni și mai puternici, pentru că în fața relațiilor care s-au sfârșit pot să stea triumfătoare doar persoanele care înving trecutul și TRĂIESC mai mult, mai intens, mai frumos.

A voastră,
MSZ


P.S.: De asemenea, am învățat la cursurile pe care le-am urmat anul trecut, de Psihiatrie și Filosofie (am menționat numele cursului deoarece profesor era un psihiatru), că perioada de "doliu" este nu doar perfect normală, cât și deosebit de importantă pentru procesul de vindecare.(în psihanaliză numindu-se "conștientizarea pierderii"). Greșit nu este să plângem și să jelim pierderea, ci să rămânem blocați la această etapă. (amintind aici de etapele durerii: negarea, furia, târguiala, depresia și acceptarea).

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ