29 decembrie 2012

Mieux vaut tard que jamais

Oare este cu putință să îți fie dor de o persoană pe care nu o cunoști, ori doar ai întalnit-o?

Cât de mult trebuie să cunoști un om pentru a începe să îl iubești?

Așează-ți, te rog, sufletul pe pieptul meu și lasă-l pe el să-mi astâmpere întrebările...

Nu mă intereează nimic din ceea ce are rațiunea de spus. Vreau să aud numai ceea ce îmi vorbește inima.

Mintea îmi este aliat atunci când gândește întru simțire....

Când sufletul pereche te cheamă șoptit, toate distanțele pământului dispar. Și te uiti la acea stea, căreia tu îi spui „steaua ta”, și simți, în acel moment, că cel ce(-ți) trebuie privește în aceași direcție.

...și vă întîlniți în gând, necunoscându-va, poate... ori cunoscându-vă fără să știți.

MSZ

27 decembrie 2012

Femeia ESTE

Femeia este eternitate. Iubeste-o si iti va darui nemurirea!

Femeia este foc. Iubeste-o si iti va aprinde viata!

Femeia este aer. Iubeste-o si iti va taia respiratia, pentru ca apoi sa iti fie rasuflare!

Femeia este pamant. Iubeste-o si radacinile tale vor avea unde sa se infiga!

Femeia este apa. Iubeste-o si iti va curge prin toata fiinta!

Femeia este mister. Iubeste-o si vei afla taina lumii!

Femeia este bucurie. Iubeste-o si iti va zambi viata!

Femeia este tot ceea ce ii permiti tu sa fie. Este cea la care te intorci, cea de la care nu poti niciodata sa pleci pentru totdeauna, cea fara de care nimic nu are sens.

Femeia este viata. Ea te naste si tot ea este cea care te poate ucide cu o singura privire.

Femeia este calatoria in jurul pamantului si in jurul intregului univers pe care trebuie sa o faci. Este poate cea mai grea si anevoioasa calatorie, dar cu siguranta este singura care merita.

Femeia este dor. Iubeste-o si doreste-o neincetat!

Femeia este gingasie si gratie. Iubeste-o si las-o sa te inspire, pentru ca doar prin ea devii artist complet!

Femeia este necuprinsul. Iubeste-o si las-o sa te nemargineasca!

Femeia este inima. Iubeste-o si las-o sa-ti supuna ratiunea!

Femeia este jumatate. Iubeste-o si recompune-ti Androginul!

Femeia este regina! Iubeste-o si fii regele ei!

Femeia este... iar Tu trebuie sa ii fii.




Ce mai aștepți?!

Ai o singura șansă la viață, învață să nu o irosești.

Iubește, trăiește și riscă!


Este totul prea scurt și extrem imprevizibil, încât să îți permiți luxul de a face exces de precauție.

Cum să nu îți dai voie să iubești, doar pentru că îți este frică de eșec?

Cum să îți refuzi șansa de a te simți viu si de a fi capabil de cel mai înâlțător sentiment din univers, doar pentru că s-ar putea să fii rănit de cel iubit?

Când refuzi să primești în tine ceea ce întreaga ființă dorește mai presus de lume vei acumula frustrări și îți vei condamna sufletul la urâțenie. Un om care nu iubește nu poate fi bun, nu poate fi complet. Vei rămâne schingiuit emoțional și nu vei putea să savurezi nicio clipă din viață. Vei ajunge la bătrânețe sec, morocanos și cu tristeți ce-ți vor naște regrete la nesfârșit.

Tuturor ne este teamă să nu fim răniți, să nu iubim în van, să nu fim folosiți și exploatați sentimental de persoana căreia vrem să îi dăruim toată trăirea noastră, dar nimeni nu poate ști de dinainte cum îi va fi povestea de amor.

Iubirea aprinde în tine simțuri de care nici măcar nu îndrăznești să te crezi capabil. Te face vulnerabil și orb, dar, dacă te uiți mai atent în forul tău interior, vei descoperi că, de fapt, te face mai puternic și mai deplin decât îți poți imagina.

Mă doare sufletul când aud oameni care-mi spun că se tem să (mai) iubească, să fie într-o relație, pentru că îmi dau seama că, pe măsură ce gândesc tot mai mulți așa, lumea devine mai fadă, mai rea.

Important este să înveți cum să iubești, nu să te forțezi să nu o faci.


Iubirea se dăruiește fără așteptări, fără gelozii, fără să fie transformată în troc. Tu, iubește pur și simplu, nu căuta în celalalt să te iubească într-un anume fel. Oricât de prostesc ar suna, Marquez a avut dreptate când a afirmat că "Doar pentru că cineva nu te iubește așa cum vrei tu, nu înseamnă că nu te iubește cu toată ființa sa.".

Fiecare stie să iubească în felul său. Și, până la urmă, nu este vorba despre tine și partenerul tău, ci despre tine și divinul din tine. Cel ce iubește va fi net superior celui iubit, chiar dacă din exterior va părea altfel.

Toți facem prostii din dragoste și ne dăruim mai mult decat ne dorim, dar asta nu înseamnă că vreo secunda ne pierdem. Este o mare lecție a devenirii: Iubirea. Aș îndrăzni să afirm chiar că este singura care contează și că este testul final al desăvârșirii noastre ca Oameni.

Tu când ai iubit ultima dată?

Ce mai aștepți?

Iubește!
MSZ

26 decembrie 2012

Nu vreau să mă mai satur de tine

Te iubesc în fiecare zi!

Pur și simplu, fără să te cunosc, fără să te știu altfel decât cu ochii sufletului. Îmi ești iubire dintotdeauna și doar gândul că va veni și ziua în care te voi (re)cunoaște și fizic îmi umple ființa.

Ești eternitatea mea nevăzută, dar atât de bine impregnată în inima mea.

Cum să te sărut, Iubitule, când nu știu dacă noaptea mea este și a ta? 


Cum să îmi potolesc focul ce-mi arde buzele, când tot ceea ce vreau este să mă sting cu tine... și, apoi, iar să mă aprinzi?!

Te-am imaginat de atâtea ori, fără să te fi stiut. Gândul că, undeva în aceasta lume, îmi ești mă alină din când în când. Dorul de a te afla mă doare și mă sfâșie și te chem în vise neîncetat.

Am momente când privesc cerul și știu că și tu, în acea clipă, te uiti spre el și te intrebi același lucru: "Oare când ne vom (re)întâlni?".

Cum să mai potolesc în mine pofta de tine? 


Cum să nu mă mai enerveze clipele ce mi se scurg fără de tine și simt că îmi răpesc din fericirea de a fi uniune?

Chiar dacă degetele tale nu sunt acum cele care mă dezmiardă, eu parcă le simt alunecându-mi pe piept, atingându-mi inima. Chiar dacă brațele tale nu mă cuprind încă, talia mea simte că se mulează în strânsoarea lor. Chiar dacă buzele mele nu sunt de tine umezite, le mușc ușor ca să pot  să te gust mai bine.

Te aștept!

Te chem!

Și vreau să nu mă mai satur de tine!

20 decembrie 2012

Dăruiește-mă pe mine, să mă pot dărui ție

E iarnă albastră, ca un ocean de amoruri nesfârșite.

Te chem în văzduhul cerului prins pe tavan să admirăm zarea de vise. Ning stelele în ochii noștri aprinși de o îndelungă sărutare.

Mă uit și te privesc. Te uiți și mă dorești.

Zâmbesc timid și îmi ascund sufletul în mânecă. Vreau să fie Asul pe care îl voi arunca ultima oară pe masa de joc.

Mă simți și mă citești. În colțul gurii surâzi și știi că avem același gând.

Te văd veșnicie, iar tu mă vezi infinit. Două coloane care se îndreaptă doar spre cer...

Îmi prinzi mâna și mi-o săruți elegant. Sunt Doamna ta... oricum și oricând. Îmi așez capul pe pieptul tău și aud bătând inima celui ce știu să simt atât de bine că este Bărbatul meu.

Tresar fericită lângă tine și realizez că nu este un vis. E realitatea noastra de a fi. Tineri, frumoși, nebuni și goi... Unul format din doi.

Și ne iubim la fel cum respirăm, ne vine atât de natural. Astupă-mi gura cu a ta, pironește-mi mâinile pe pat, vino deasupra mea și să lăsăm iubirea să ne transforme în dans.

Dăruiește-mă pe mine, să ma pot dărui ție! - MSZ

18 decembrie 2012

Adaptabilitatea

Adaptabilitatea este apanajul inteligenţei. Cei care supraviețuiesc și se descurcă în viață nu sunt, neapărat, cei mai deștepți (folosesc în acest context diferența dintre inteligența nativă și informațiile acumulate prin studiu, atribuindu-le celor din urmă temenul de „deșteptăciune”), ori cei mai puternici, ci aceia care înteleg și știu cum/când să se adapteze.

Degeaba acumulăm cantități impresionante de cunoștințe dacă nu știm cum să le adaptăm situațiilor în care ne punem (nimeni nu spune, de exemplu, că mayașii, egiptenii nu erau popoare extrem de deștepte și, cu toate acestea, undeva, au reușit să se piardă de evoluție). Degeaba ne dezvoltăm fizic puternic, dacă din punct de vedere psihic nu știm să ne mulăm pe emoțiile și pe presiunile cotidiene. 
 
În viață contează, mai mult și mai degrabă, ce știi să faci cu ceea ce ai. Mai bine să cunoști câte puțin din toate, dar suficient cât să îți folosească în diverse situații, decât să te concentrezi să depui prea mult efort într-o singură direcție. Din păcate, viața nu este ca un examen scris, de la școala. Poți să îți faci perfect temele, să știi teoria literă cu literă și să predai foaia de examen cu subiectele rezolvate fără cusur, dar dacă, în momentul în care situația se răstoarnă complet și logica este înlocuită de absurd, nu reușești să te adaptezi și să înveți noii pași, nimic din normele vechi nu îți mai este de folos.

Experiența vă va duce către perfecționare. Asumarea de riscuri și un orgoliu cât mai mic vor crea învingătorii de lungă durată.

P.S.: A nu se confunda demnitatea cu orgoliul. Demnitatea ține de condiția ta umană și respectul pe care ți-l porți, în timp ce orgoliul se află în strânsă legătură cu prostia.

MSZ

12 decembrie 2012

Manifest de bun-simț

Mi-aș dori ca întreaga clasă politică românească să îți dea demisia! Să recunoască faptul că nu a reușit să facă, de fapt, nimic și că rezultatele de la alegerile parlamentare sunt tot un fel de redistribuire și că nimeni nu a reușit să închidă colegiul 0: ROMÂNIA.

De ce? Pentru că nu au reușit să scoată la urne 50%+1 dintre alegători (ceea ce tot puțin ar fi fost; fără 75% nu se poate vorbi despre
dorința poporului), pentru că nu au niciun fel de majoritate de fapt și de drept.

Pentru că nici măcar cele 7 milioane de români ce au mers la referendum nu s-au deranjat să mai ceară o schimbare, pentru că cei care atunci au votat pentru demiterea Președintelui acum nu au venit să îi susțină pe cei care l-au suspendat.

Pentru că în momentul de față în Parlement dreapta conduce (vezi numărul total mandate PNL + ARD + UDMR), deși totul se va face cu stânga (comasările și monopolizările ce vor urma sunt măsuri socialiste, nu liberale; să zicem că au scuza acordului cu FMI, momentan).

Pentru că 58% dintre români boicotează sistematic alegerile lipsind de la vot și pentru că deși toti politicienii își dau seama de acest fapt niciunul nu îndrăznește să zică lucrurilor pe nume (ba mai mult se și înmulțesc în Parlament fiindcă legea electorala este, la fel ca toate legile din țara asta, interpretabilă-din vina tuturor nu a doar unei formațiuni politice).

Pentru că încă mai intră în Parlament comuniști, securiști, hoți, corupți, plagiatori, lichele și trădători votați de către neamuri, subordonați și retardați și sunt atât de mulți încât cei care chiar au ceva de spus par surdo-muți.

Pentru că a fi cinstit, corect și educat înseamnă a fi în afara poporului.

Pentru că dialoguri civilizate între adversari nu există, pentru că doar circul și foamea le aduce susținători, pentru că trăim sub frica și terorare de autorități dacă îndrăznim să ne cerem drepturile (știți cum acționează baronii locali, nu e nevoie să mai descriu).

Pentru că a fi de altă culoare politică îți va aduce injurii și vei fi exclus și renegat de către cei care conduc, deși fiecare are libertatea să creadă în ce dorește, atâta timp cât nu aduce prejudicii celor din jur.

Pentru că suntem despărțiți, în loc să fim uniți, pentru că nu avem educație civică, pentru că nici peste 20 de ani nu văd schimbări majore pentru această țară.

Dau vina pe clasa politică pentru toate acestea și multe altele, deoarece nimeni nu e interesat și nu a fost interesat să educe corect poporul.

Pierdut încrederea în clasa politică și în poporul român, vă rog să mă ajutați să nu le declar nule, ci să ofer recompensă plaiuri mioritice de vis și gene extraordinare, celor ce vor redresa această situație!

Vă mulțumesc anticipat!


Platon spune că sunt 3 forme degenerate de GUVERNĂMÂNT: TIRANIA, OLIGARHIA și DEMOCRAȚIA. „Democraţia e singurul sistem compatibil cu demnitatea şi libertatea umană, dar are un viciu incurabil: nu are niciun criteriu de selecţiune a valorilor de conducere“.

11 decembrie 2012

Hitting bottom


Daca nu as fi trecut prin asta de cateva ori, poate ca nu as fi asa de sigura ca este adevarat, insa credeti-ma ca este perfect adevarat. Sa inveti sa gasesti oportunitati si binecuvantari acolo unde toti cred ca este capatul pamantului si ca nu prea mai ai sanse, inseamna sa fii invingator in viata.

Abia in astfel de momente se vad si se construiesc caractere, abia in astfel de situatii dovedesti de ce esti capabil. Plus ca este minunat, atunci cand te indrepti din nou in sus, sa vezi ca niciodata dezastrul nu a avut dimensiunile pe care le-ai crezut. Pentru ca atunci cand incepi sa te indepartezi de el, in campul tau vizual va deveni din ce in ce mai mic.

MSZ









07 decembrie 2012

Gând simplu (II)

Cine vrea să fie în viața ta va găsi întotdeauna o cale. Pe cine vei dori în viața ta vei primi mereu înapoi, indiferent dacă ți-a greșit, dacă te-a rănit...

MSZ

05 decembrie 2012

...pentru că a fi capabil să simți IUBIRE înseamnă a fi capabil să simți NEMURIREA

Aseară mă întrebam cum este bine să procedăm atunci când ne îndrăgostim de cine nu trebuie. Astăzi, în urma răspunsurilor primite și comasate cu propria-mi părere, răspund următoarele:

Atâtea soluții, atâtea variante, iar când ajungem în fața Iubirii ne prezentăm dezarmați de rațiune și încărcați de speranță.

Imposibilul se încăpățânează să ne fie posibilitate în Iubire, iar mintea și inima alimentează scenarii și pavează drumuri de încercări, de nerenunțări la vis (că bine a punctat Radu Gyr)...

Probabil că singura schemă de tratament în cazurile de boală de Iubire (cum Paleologul frumos spunea "Iubirea este o boală fără de care nu ești sănătos.") este să îți traiesti convalescența și să faci din "venin" antidot. Să crezi că ceea ce simți că te omoară, de fapt te vindecă și te întărește.

Așadar, fie că este posibilă sau imposibilă e bine atunci când Iubirea ESTE; pentru că a fi capabil să simți IUBIRE, cred eu că, înseamnă a fi capabil să simți NEMURIREA.

01 decembrie 2012

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

Sunt mândră că sunt româncă!

Sunt mândră că scriu și citesc în frumoasa noastră limbă!

Sunt mândră că m-am născut moldoveancă și am crescut dobrogeancă!

Sunt mândră că fac parte dintr-un neam binecuvântat cu gene bune și frumoase!

Sunt mândră că steagul nostru poarta cele 3 culori primare!

Sunt mândră când mă uit la istoria neamului meu!

Sunt și multe neajunsuri, dar patria mea e MAMA mea și bună, rea o iubesc pentru că-i a mea și pentru că fără ea nici eu nu eram! Aici îmi am rădăcinile, familia, prietenii și amintirile cele mai dragi!

Da, iubesc ROMÂNIA și sunt recunoscătoare Divinității pentru ea!

(tot ce mă enervează este faptul că neamul meu se subapreciază și se complace în mocirla ce nu cred că ne caracterizează)

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...