Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din decembrie, 2012

Mieux vaut tard que jamais

Oare este cu putință să îți fie dor de o persoană pe care nu o cunoști, ori doar ai întalnit-o?

Cât de mult trebuie să cunoști un om pentru a începe să îl iubești?

Așează-ți, te rog, sufletul pe pieptul meu și lasă-l pe el să-mi astâmpere întrebările...

Nu mă intereează nimic din ceea ce are rațiunea de spus. Vreau să aud numai ceea ce îmi vorbește inima.

Mintea îmi este aliat atunci când gândește întru simțire....

Când sufletul pereche te cheamă șoptit, toate distanțele pământului dispar. Și te uiti la acea stea, căreia tu îi spui „steaua ta”, și simți, în acel moment, că cel ce(-ți) trebuie privește în aceași direcție.

...și vă întîlniți în gând, necunoscându-va, poate... ori cunoscându-vă fără să știți.

MSZ

Femeia ESTE

Femeia este eternitate. Iubeste-o si iti va darui nemurirea!

Femeia este foc. Iubeste-o si iti va aprinde viata!

Femeia este aer. Iubeste-o si iti va taia respiratia, pentru ca apoi sa iti fie rasuflare!

Femeia este pamant. Iubeste-o si radacinile tale vor avea unde sa se infiga!

Femeia este apa. Iubeste-o si iti va curge prin toata fiinta!

Femeia este mister. Iubeste-o si vei afla taina lumii!

Femeia este bucurie. Iubeste-o si iti va zambi viata!

Femeia este tot ceea ce ii permiti tu sa fie. Este cea la care te intorci, cea de la care nu poti niciodata sa pleci pentru totdeauna, cea fara de care nimic nu are sens.

Femeia este viata. Ea te naste si tot ea este cea care te poate ucide cu o singura privire.

Femeia este calatoria in jurul pamantului si in jurul intregului univers pe care trebuie sa o faci. Este poate cea mai grea si anevoioasa calatorie, dar cu siguranta este singura care merita.

Femeia este dor. Iubeste-o si doreste-o neincetat!

Femeia este gingasie si gratie. Iubeste-o si las-o s…

Ce mai aștepți?!

Ai o singura șansă la viață, învață să nu o irosești.

Iubește, trăiește și riscă!

Este totul prea scurt și extrem imprevizibil, încât să îți permiți luxul de a face exces de precauție.

Cum să nu îți dai voie să iubești, doar pentru că îți este frică de eșec?

Cum să îți refuzi șansa de a te simți viu si de a fi capabil de cel mai înâlțător sentiment din univers, doar pentru că s-ar putea să fii rănit de cel iubit?

Când refuzi să primești în tine ceea ce întreaga ființă dorește mai presus de lume vei acumula frustrări și îți vei condamna sufletul la urâțenie. Un om care nu iubește nu poate fi bun, nu poate fi complet. Vei rămâne schingiuit emoțional și nu vei putea să savurezi nicio clipă din viață. Vei ajunge la bătrânețe sec, morocanos și cu tristeți ce-ți vor naște regrete la nesfârșit.

Tuturor ne este teamă să nu fim răniți, să nu iubim în van, să nu fim folosiți și exploatați sentimental de persoana căreia vrem să îi dăruim toată trăirea noastră, dar nimeni nu poate ști de dinainte…

Nu vreau să mă mai satur de tine

Te iubesc în fiecare zi!

Pur și simplu, fără să te cunosc, fără să te știu altfel decât cu ochii sufletului. Îmi ești iubire dintotdeauna și doar gândul că va veni și ziua în care te voi (re)cunoaște și fizic îmi umple ființa.

Ești eternitatea mea nevăzută, dar atât de bine impregnată în inima mea.

Cum să te sărut, Iubitule, când nu știu dacă noaptea mea este și a ta? 

Cum să îmi potolesc focul ce-mi arde buzele, când tot ceea ce vreau este să mă sting cu tine... și, apoi, iar să mă aprinzi?!

Te-am imaginat de atâtea ori, fără să te fi stiut. Gândul că, undeva în aceasta lume, îmi ești mă alină din când în când. Dorul de a te afla mă doare și mă sfâșie și te chem în vise neîncetat.

Am momente când privesc cerul și știu că și tu, în acea clipă, te uiti spre el și te intrebi același lucru: "Oare când ne vom (re)întâlni?".

Cum să mai potolesc în mine pofta de tine? 

Cum să nu mă mai enerveze clipele ce mi se scurg fără de tine și simt că îmi răpesc din fericirea de a…

Dăruiește-mă pe mine, să mă pot dărui ție

E iarnă albastră, ca un ocean de amoruri nesfârșite.

Te chem în văzduhul cerului prins pe tavan să admirăm zarea de vise. Ning stelele în ochii noștri aprinși de o îndelungă sărutare.

Mă uit și te privesc. Te uiți și mă dorești.

Zâmbesc timid și îmi ascund sufletul în mânecă. Vreau să fie Asul pe care îl voi arunca ultima oară pe masa de joc.

Mă simți și mă citești. În colțul gurii surâzi și știi că avem același gând.

Te văd veșnicie, iar tu mă vezi infinit. Două coloane care se îndreaptă doar spre cer...

Îmi prinzi mâna și mi-o săruți elegant. Sunt Doamna ta... oricum și oricând. Îmi așez capul pe pieptul tău și aud bătând inima celui ce știu să simt atât de bine că este Bărbatul meu.

Tresar fericită lângă tine și realizez că nu este un vis. E realitatea noastra de a fi. Tineri, frumoși, nebuni și goi... Unul format din doi.

Și ne iubim la fel cum respirăm, ne vine atât de natural. Astupă-mi gura cu a ta, pironește-mi mâinile pe pat, vino deasupra mea și să lăsăm iubirea să ne tra…

Adaptabilitatea

Adaptabilitatea este apanajul inteligenţei. Cei care supraviețuiesc și se descurcă în viață nu sunt, neapărat, cei mai deștepți (folosesc în acest context diferența dintre inteligența nativă și informațiile acumulate prin studiu, atribuindu-le celor din urmă temenul de „deșteptăciune”), ori cei mai puternici, ci aceia care înteleg și știu cum/când să se adapteze.
Degeaba acumulăm cantități impresionante de cunoștințe dacă nu știm cum să le adaptăm situațiilor în care ne punem (nimeni nu spune, de exemplu, că mayașii, egiptenii nu erau popoare extrem de deștepte și, cu toate acestea, undeva, au reușit să se piardă de evoluție). Degeaba ne dezvoltăm fizic puternic, dacă din punct de vedere psihic nu știm să ne mulăm pe emoțiile și pe presiunile cotidiene. 
În viață contează, mai mult și mai degrabă, ce știi să faci cu ceea ce ai. Mai bine să cunoști câte puțin din toate, dar suficient cât să îți folosească în diverse situații, decât să te concentrezi să depui prea mult efort într-o singu…

Manifest de bun-simț

Mi-aș dori ca întreaga clasă politică românească să îți dea demisia! Să recunoască faptul că nu a reușit să facă, de fapt, nimic și că rezultatele de la alegerile parlamentare sunt tot un fel de redistribuire și că nimeni nu a reușit să închidă colegiul 0: ROMÂNIA.

De ce? Pentru că nu au reușit să scoată la urne 50%+1 dintre alegători (ceea ce tot puțin ar fi fost; fără 75% nu se poate vorbi despre dorința poporului), pentru că nu au niciun fel de majoritate de fapt și de drept.

Pentru că nici măcar cele 7 milioane de români ce au mers la referendum nu s-au deranjat să mai ceară o schimbare, pentru că cei care atunci au votat pentru demiterea Președintelui acum nu au venit să îi susțină pe cei care l-au suspendat.

Pentru că în momentul de față în Parlement dreapta conduce (vezi numărul total mandate PNL + ARD + UDMR), deși totul se va face cu stânga (comasările și monopolizările ce vor urma sunt măsuri socialiste, nu liberale; să zicem că au scuza acordului cu FMI, momen…

Hitting bottom

Daca nu as fi trecut prin asta de cateva ori, poate ca nu as fi asa de sigura ca este adevarat, insa credeti-ma ca este perfect adevarat. Sa inveti sa gasesti oportunitati si binecuvantari acolo unde toti cred ca este capatul pamantului si ca nu prea mai ai sanse, inseamna sa fii invingator in viata.

Abia in astfel de momente se vad si se construiesc caractere, abia in astfel de situatii dovedesti de ce esti capabil. Plus ca este minunat, atunci cand te indrepti din nou in sus, sa vezi ca niciodata dezastrul nu a avut dimensiunile pe care le-ai crezut. Pentru ca atunci cand incepi sa te indepartezi de el, in campul tau vizual va deveni din ce in ce mai mic.

MSZ









...pentru că a fi capabil să simți IUBIRE înseamnă a fi capabil să simți NEMURIREA

Aseară mă întrebam cum este bine să procedăm atunci când ne îndrăgostim de cine nu trebuie. Astăzi, în urma răspunsurilor primite și comasate cu propria-mi părere, răspund următoarele:

Atâtea soluții, atâtea variante, iar când ajungem în fața Iubirii ne prezentăm dezarmați de rațiune și încărcați de speranță.

Imposibilul se încăpățânează să ne fie posibilitate în Iubire, iar mintea și inima alimentează scenarii și pavează drumuri de încercări, de nerenunțări la vis (că bine a punctat Radu Gyr)...

Probabil că singura schemă de tratament în cazurile de boală de Iubire (cum Paleologul frumos spunea "Iubirea este o boală fără de care nu ești sănătos.") este să îți traiesti convalescența și să faci din "venin" antidot. Să crezi că ceea ce simți că te omoară, de fapt te vindecă și te întărește.

Așadar, fie că este posibilă sau imposibilă e bine atunci când Iubirea ESTE; pentru că a fi capabil să simți IUBIRE, cred eu că, înseamnă a fi capabil să simți NEMURIREA.

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

Sunt mândră că sunt româncă!

Sunt mândră că scriu și citesc în frumoasa noastră limbă!

Sunt mândră că m-am născut moldoveancă și am crescut dobrogeancă!

Sunt mândră că fac parte dintr-un neam binecuvântat cu gene bune și frumoase!

Sunt mândră că steagul nostru poarta cele 3 culori primare!

Sunt mândră când mă uit la istoria neamului meu!

Sunt și multe neajunsuri, dar patria mea e MAMA mea și bună, rea o iubesc pentru că-i a mea și pentru că fără ea nici eu nu eram! Aici îmi am rădăcinile, familia, prietenii și amintirile cele mai dragi!

Da, iubesc ROMÂNIA și sunt recunoscătoare Divinității pentru ea!

(tot ce mă enervează este faptul că neamul meu se subapreciază și se complace în mocirla ce nu cred că ne caracterizează)