07 ianuarie 2013

Omul de la gura de metrou Piata Victoriei

Plang de bucurie si de tristete, in acelasi timp. La metrou, la Piata Victoriei, este un om al strazii pe care il vad tot impul citind sau rezolvand integrame/sudoku. Stiam ca tine pe langa el un caine, dar astazi am vazut scena care m-a facut sa imi dau seama inca o data ca necazul si durerea nu sunt motive pentru a fi mai rau. Cainele era imbracat intr-o geaca. Desi ar fi putut sa foloseasca geaca pentru a se acoperi pe el (e totusi enervant de frig afara), omul acesta a ales sa isi imparta putina protectie impotriva temeperaturilor de afara cu patrupedul sau. (m-am simtit stanjenita sa fac o poza, ar fi meritat sa vada toata lumea cum arata un Om)

Habar nu avem cat suntem de norocosi!
Daca el poate sa mai aiba inima si suflet, noi ce motiv am avea sa fim rai, rautaciosi si/sau razbunatori?! De ce ne plangem? Ce ne poate intuneca intr-atat mintea si simtirea?

Poate ca mai exista pe lume speranta, cat timp mai exista oameni cu asa suflet.
Si sa nu uitam inca ceva: omul acesta nu are un acoperis deasupra capului si, cu toate acestea, citeste si isi antreneaza mintea cu integrame si sudoku.

Niciun comentariu:

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...