Treceți la conținutul principal

Cat poti, ca Femeie, sa iubesti?

         Si totusi un adevar nu pot sa nu remarc ( care mi-a tot fost ilustrat, disputat si expus in ultima vreme): Ati observat ca, mai degraba, barbatii aleg sa se sinucida din dragoste, decat femeile?


                 Oricat am incercat sa ma contrazic cu barbati care imi evidentiau ca in ceea ce priveste patosul, in iubire, ei il traiesc mai profund, ca poeziile, romanele, piesele de teatru, tablourile etc. sunt dovada vie a faptului ca sensibilitatea lor poate ajunge la extreme periculoase... n-am reusit sa le gasesc prea multe argumente (le-am dat exemplele unor eroine de „poveste”, pana cand eu, singura, am realizat ca sunt personaje de fictiune, tot de catre barbat conturate: Anna Karenina, Ana a lui Ion, Julieta etc.).


                   Da, barbatii poate ca traiesc iubirea mai profund si poate ca in momentul in care cu adevarat se indragostesc infrunta orice, oricat, oricand (cate razboaie n-au izbucnit de la dorinta de a avea o anumita femeie), dar nu cred ca femeia poate fi acuzata ca nu iubeste la fel de intens, doar pentru ca nu isi sfarseste durerea iubirii neimplinite intr-un act sinucigas, ori in prea multe compozitii muzicale, romane, poezii etc.. Sa nu uitam totusi ca femeia a fost subjugata si ca educatia nu i-a fost accesibila pana de curand, asadar fiind 'buna' doar de tinut casa si crescut copii este firesc ca n-a avut timp sa isi manifeste sensibilitatea prin arta.

                    Nu trebuie sa fie acuzata de lipsa de intensitate in simtire, deoarece femeia, biologic vorbind, este cea care da viata, cea care incearca sa creasca si sa protejeze viata, asadar sinuciderea ii este complet nenaturala... Si poate ca femeia, in momentul cand urca toate culmile disperarii, in loc sa isi curme firul vietii, cade in ispita sperantei fara de cuget si cauta sa lupte pana la nebunie pentru iubire.


                   Poate ca sunt mai putine sinucigase din amor, dar cu siguranta sunt mai pline ospiciile de nebune din/de dragoste.


                 Femeia nu mai apuca sa aiba luciditatea sinuciderii (precum barbatul Cioran o mentiona:
Nu ne sinucidem intr-un acces de dementa,ci dimpotriva, intr-un acces de luciditate.”), pentru ca ajunge in extrema cealalta: nebunia pana la sfarsit. Ca yin si yang, barbatul si femeia isi plaseaza trairile la extreme diferite: unul alege moartea voita, cealalta alege pierderea mintilor. Fiecare este capabil sa iubeasca intens, chiar daca se manifesta diferit.


                Asadar, da, si Femeia este capabila de sacrificiul suprem din iubire, chiar daca pe acesta alege sa il plateasca pentru tot restul zilelor sale.



La multi ani, Femeie! Ramai puternica, mereu!

Cu drag,
MSZ


http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/cat-poti-ca-femeie-sa-iubesti-2901

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ