03 martie 2013

De inceput de nou drum

Viata...ce cuvant, ce vibratie si ce putere ascund 5 litere. Tu cand ai trait-o ultima data?

Am de cele mai multe ori nesabuinta unui copil inconstient de alta clipa decat prezentul (copiii nu se gandesc la viitor, pe ei ii intereseaza aici si acum, restul inca nu exista), iar in ea mi se incurca intelepciunea varstelor pe care le-am trait (desi 23 de ani in buletin, cu mult mai multi in experienta... suflet matur, spre batran mi-a spus cineva). Rezulta, din acest amalgam, fapte si patanii demne de cascadorii rasului uneori, compensate de ceva pasiuni mistuitoare, clipe de extaz si nebunie fara precedent. Apoi vine tacerea, reculegerea si incercarea de a intelege ce lectie am avut de invatat. Si capul sus, privirea inainte, cu zambet la purtator imi continui calatoria.

Nu stiu ce ma asteapta. Ma tem sa nu fie de rau, sa nu fie sub ceea ce visez, dar stiu ca,atata timp cat depinde de mine, fac tot posibilul sa aduc in calea mea fericirea.

Vreau si pot!
Lupt si indraznesc!

Din cand, in cand, obosesc si devin melancolica, tind sa abandonez lupta, dar apoi imi dau seama ca in momentul in care eu ma dau batuta, pierd!

Si nu vreau asta!
Refuz!

Vreau simfonia, vreau romanul, vreau Imperiul de care stiu ca sunt capabila, pe care simt ca le merit din plin!

Binele, Dreptatea si Iubirea - acestea trebuie sa imi fie Legi in viata! Dupa ele ma ghidez, pe ele imi intemeiez faptele si principiile, pastrand flexibilitatea muritorului constient de imperfectiunea sa.

Stiu ca doar sub presiune carbonul devine diamant, asadar imi caut lectiile cele mai indraznete, pandesc situatiile limita, acelea care imi imping agonia in extaz si invers.

Nu accept sa fiu la fel ca toti! Nu accept sa nu imi traiesc maretia, doar pentru ca mi-e frica de esec! In acelasi timp, incerc sa imi pastrez cumpatarea si sa nu alunec in extrema arogantei.

Caut oamenii cei mai inteligenti, dar nu ocolesc si povata pe care doar limitatii mi-o pot oferi. Admit cand gresesc si vreau sa sufoc orice urma de orogliu, pentru ca orgoliul impinge in prostie. Demnitatea nu mi-o reneg, insa.

Am vise mari, pentru ca stiu ca sunt capabila de mult. Nu mai las pe nimeni sa ma convinga de altceva. Oamenii slabi intotdeauna vor dori sa ma traga in lumea lor. Oamenii cu adevarat mari, insa, ma vor provoca sa imi dovedesc limitele si sa inteleg ca barierele nu exista decat in momentul in care eu mi le construiesc, caci altfel nimeni altcineva nu poate sa imi inchida orizonul.

'Sunt fauritorul sortii mele! Sunt capitanul sufletului meu!'(Invictus by William Ernest Henley)
MSZ

Un comentariu:

Anonim spunea...

Perfect punctat!

Forme de iubire

"- Daca m-as ingrasa, pentru ca mananc mult sau as slabi foarte tare, pentru ca mie imi plac slabanoagele nu m-ai mai iubi? - Ba te...