Treceți la conținutul principal

Despre fericire si iubire

Hai sa ne intelegem: nu poti sa traiesti o stare de fericire fara incetare!

Nu ai cum! La un moment dat ar deveni atat de dureroasa, incat ai tanji amaraciunea ca un desert insetat de ploaie. Ai vazut si tu ce face din pietre o vreme bazata pe continuitatea extremelor: ziua prea cald, noaptea prea frig- farmaiteaza si asterne desertaciunea. Omul normal nu poate trai in si mai ales cu stari ajunse in apogeu, are nevoie de anotimpuri.

Asa si cu fericirea pe care cu pumnii stransi o strigi: nu poate sa iti stea mereu in viata. Te-ar distruge! Coelho spunea, in Walkiriile, ca „atunci cand Dumnezeu vrea sa ii ia cuiva mintile ii indeplineste toate dorintele”. Si nici ca putea sa aiba mai multa dreptate! Nu suntem pregatiti pentru TOT, ci pentru un tot personalizat nevoilor fiecaruia dintre noi.

Fericirea temporara nu este un blestem, ci o binecuvantare. Acesta este talerul care nu permite ca balanta sa fie doar tristete. Gandeste-te doar ca cele doua stari- fericirea si nefericirea- sunt complementare si nu se pot naste decat una din cealalta, precum nu pot sfarsi decat una prin cealalta, asadar a te afla doar intr-una inseamna a nu te afla nicaieri.

Viata se ocupa cu traitul si traitul se contureaza din diversitatea experientelor si sentimentelor pe care acestea le trezesc in tine. Ca si cu dragostea: nu poti sa o apreciezi, dar mai ales sa o meriti, daca nu ai cunoscut pustiul inimii. Daca n-ai stat leganat de dorinta, pasiune, frica si posesivitate nu ai cum sa cunosti ce trebuie sa reprezinte a iubi.

Numai cine n-a asteptat si n-a simtit ce inseamna timpul prea putin si prea mult poate sa filosofeze despre perfectiunea sau imperfectiunea iubirii. Ceilalti, care s-au trezit din somnul asteptarii, si-au dat seama ca a cugeta pe marginea iubirii te desprinde de ea. Doar prin simtire, prin durere, prin fericire cu intreruperi, prin lacrimi si rasete se cunoaste o iubire. Restul sunt taceri vorbite, fara sensul de a fi rostite.

Dragostea se traieste, nu se asteapta!
Fericirea se ravneste, nu se merita pur si simplu! Nu, nu fericirea nu e pe merite, ci pe incercate, pe probate, pe lupta de a o obtine!

Traiti! Traiti! Traiti!

Avem atat de putina clipa la dispozitie, in eternitate nu ramai decat cu ceea ce ai avut curajul sa simti! Judecata de Apoi sa te prinda cu fapte, nu cu frici!

A voastra,
MSZ

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ