Treceți la conținutul principal

Scrisoare catre cel ce mi-a devenit necunoscut

Gata!
Imi esti suficient pentru a nu-mi ajunge, asadar am decis ca este timpul sa ma las de tine.

Ramai cu binele ce nu mi l-ai facut, daca tot l-ai vrut doar pentru tine. Sa nu ma urmezi cu inima ta schioapa. Trateaza-te, vindeca-te si cauta pe alta atunci cand vei fi intreg, pe mine n-ai sa cunosti vreodata sa ma completezi.

N-ai sa ma ai nicicand. Oricum, daca m-ai avea, nu ai sti ce sa faci cu mine.
Nu-ti las nici macar un „Adio!”. Nu vreau sa las nimic la tine. Iti dau exact cat ai avut de oferit: mai nimic. M-am saturat sa asez virgule, puncte si virgule si puncte de suspensie unei relatii care nu are nevoie decat de un punct. Punct si de la capat, pe drumuri diferite.

Nu zic ca imi este neaparat usor, dar mult mai greu mi-ar fi sa mor zi de zi, putin cate putin, alaturi de un tine absent. Nu stii ce sa imi oferi. Ce-i drept nici eu nu m-am deranjat sa te invat, pentru ca am crezut ca daca esti Acela trebuie sa ma cunosti instinctiv. Probabil ca noi suntem in ceea ce adesea am denumit „daca nu a rezistat inseamna ca nu a meritat”.

Ne agitam ca doi nebuni sa completam si sa facem un puzzle cu piese defecte. Pentru ce? De ce? Cata tinerete crezi ca ne ofera viata, astfel incat sa ne permitem sa irosim timpul acesta stand in genunchi, sau cu spatele unul la celalalt?

M-am redus la tine cu atata usurinta, incat m-ai considerat cantitate neglijabila si m-ai abandonat intr-un colt al timpului tau fara sa-ti pese, fara sa te intereseze. In toata perioada aceasta, eu te-am ridicat pe piedestale si mi-am imaginat ca ciurucurile de atentie pe care mi le ofereai sunt binecuvantari. Meritam mai mult de la tine. Mult mai mult decat iti poti tu imagina, dar acum nu mai conteaza.

Te va intoarce Viata. intr-o zi, cu privirea la mine. Si-ti va fi prea tarziu. Eu nu te voi mai vedea altfel decat trecut, iar tu abia atunci vei intelege cat ai gresit.

Iti multumesc pentru lectiile pe care mi le-ai oferit, dar aleg sa ma dezleg de sub sforile pe care singura le-am innodat si le-am abandonat mainilor tale nepricepute.

Ce mai conteaza, acum? Regretele sunt inutile si tardive. Mai bine sa nu imi mai pierd timp si sa imi vad mai departe de destin.
Ramai cu tine...  - MSZ

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ