29 aprilie 2013

Economie de viata

Nu imi plac regulile, programarile, planificarile si orice alt lucru care imi parvine ca fiind impus, obligatoriu si care nu cere, mai presus, de orice acordul fiintei mele.

Sunt libertariana in ceea ce priveste piata si economia vietii mele: nu are nimeni dreptul sa decida in ea. Cred ca 'mana invizibila' de care vorbea Adam Smith intervine si in tranzactiile personale. Lucrurile se pot regla de la sine, fara legile nimanui. Cei exteriori fiintei mele au doar obligatia morala sa vegheze asupra bunastarii mele prin comportamente ce imi protejeaza libertatea, nu intervenind in ea. Acelasi angajament mi-l iau si eu asupa vietii lor.

Libertatea mea se va sfarsi acolo unde ar incalca-o pe a lor. Asadar, sa colaboram, sa ne intersectam, dar sa nu ne dominam mai mult decat ne este necesar sau permis.

Am regulile mele pe care am dreptul sa le incalc cum si cand imi place si nu pot si nici nu trebuie sa fiu trasa la raspundere pentru ceva ce imi este complet strain mie. Daca eu, de bunavoie si nesilita de societate, ma angrenez in vreo situatie anume si decid ca vreau sa urmez regulile ei este alta poveste, dar altfel, va rog frumos sa ma lasati sa traiesc si abia apoi sa exprim pareri si prejudecati.

Nu cer nimanui sa ma creada pe cuvant, daca nu doreste sa o faca. Asadar, lasati-ma sa va cred pe cuvant doar daca e un act al vointei mele.

Precum Kant m-a invatat sa nu am nevoie de sfaturi, pentru ca stiu si pot sa gresesc si singura, consider ca este inoportun ca cineva sa se autoproclame atotcunoscator si respectiv dictator in ceea ce priveste felul in care trebuie sa traiesc, sa iubesc, sa fiintez - mai pe scurt.

Asa de frumos ar fi daca ne-am accepta unitatea umanitatii prin colaborare, prin lucru de echipa, prin intelegerea faptului ca fiecare suntem piesa a acestui puzzle numit viata si ca toti avem importanta noastra, fara a uita ca, pana la urma, nimeni nu este de neinlocuit.


Traiesc un paradox al emotiilor si gandurilor ce imi inunda mintea si inima. Ma enerveaza ceea ce nu cunosc si ma anima ceea ce reusesc sa aflu. Incerc doar sa pastrez in mine echilibrul unei modestii a spiritului si sa nu cred ca stiu mai multe decat pricep. Ah, si sunt, totusi, atat de putine!

Libera sau sclava? Se poate trai fara a urmari niste sabloane, principii, idei, credinte? Poate ca da sau poate ca nu, cert este ca sunt datoare sa aflu toate aceste lucruri pe pielea mea. Cat de usor sau de greu va fi, ori cat de mare se va dovedi a fi pretul platit imi sunt tot necunoscute, dar matematica vietii nu se poate altfel compune.

Caut lideri si mentori in cei pe care-i intalnesc si apuc a incepe sa ii cunosc. Ma fascineaza oamenii care se rup de gandirea de turma si de cutie. Invat de la tot ceea ce imi iese in cale, dar in timpul acesta imi aduc aminte ca a trai este un pic mai important decat doar a invata, pentru ca a ajunge la sfarsitul unei vieti in care doar teoria te-a insotit, inseamna sa ii refuzi empirismului sa te ajute sa intelegi De Ce-ul vietii.

A trai si nu doar a vietui, a permite experientelor sa aiba loc in viata mea, a nu spune niciodata, niciodata- in ultimii ani m-am convins tot mai des ca aceasa imi este calea. Lasati-ma sa merg pe ea! Vreti sa va alaturati mie, va poftesc cu drag, altfel, va rog, sa nu ma considerati partenera de calatorie pe drumuri ce contravin fiintei mele! - MSZ

Niciun comentariu:

Forme de iubire

"- Daca m-as ingrasa, pentru ca mananc mult sau as slabi foarte tare, pentru ca mie imi plac slabanoagele nu m-ai mai iubi? - Ba te...