12 aprilie 2013

Paradox de fericire

Stare paradoxala: trista si, in acelasi timp, fericita.

Si nu e cazul de sfarsit pentru un nou inceput (cum s-ar explica daca de exemplu as fi in ultima zi de liceu si as fi trista ca ma despart de o etapa, dar imbelsugata sufleteste ca vine cea a studentiei).

Ii inteleg pe catolici de ce au inventat purgatoriul. Era necesara o stare de nestare care sa puna sufletul la odihna, cand nici Raiulnu e o optiune, dar nici Iadul meritat. Asadar, cu Dante in gand, m-am trezit in mijlocul unei Divine Comedii: astazi am lectia Purgatoriului, iar si iar ca si cum nici Raiul nu ma vrea, dar nici Iadul nu mai are locuri pentru mine.

Eh, bine! Sa purcedem la drum, sa ne asezam pe o bancuta cand obosim eu si cu mine, sa imi iau spiritul in palme, sa il resuscitez si sa vedem care ne va fi, de data aceasta, directia. La un moment dat oi gasi eu iesirea din Labirint si o sa fie Soare, fara nori nehotarati.

Niciun comentariu:

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...