24 aprilie 2013

Si totusi cand ne maritam?

In ultima vreme tot ajung sa fiu tarata (de buna voie si nesilita decat de incapatanare) in discutii ce vizeaza tema casatoriei. Bineinteles, acestea sunt initiate de catre barbati, unii casatoriti, altii aflati inca in scurtul lant al burlaciei, care vad doar cum si de ce EA trebuie sa se marite, ei fiind o categorie favorizata si exceptia care confirma regula.

Bun, ipoteza generala a discutiilor da urmatoarea afirmatie: dupa 30 de ani deja femeile sunt "trecute" (odioasa maniera de a eticheta pe cineva). Daca nu ai "bafta" sa prinzi trenul varstei de 22-24 de ani, in care este momentul ideal al maritisului tinerelor (cat sunt fragede si bune de facut copii cu duiumul), mai ai o a doua si ultima sansa pe la 26-28 (cu mare indulgenta 30), cand poti spune ca ai un drum profesional ales, ai si o maturitate intelectuala suficienta si chiar nu mai ai vreo scuza pentru care sa nu pasesti increzatoare si nerabdataore in institutia casatoriei. Dupa aceste doua trenuri, gata! Ramai in gara si nu vei mai avea decat marfare ruginite de care, de cele mai multe ori, te vei agata din disperare.

Repet, paragraful formulat anterior este un rezumat al ideilor ce mi-au fost expuse de catre barbati (cu facultati terminate, din Bucuresti, de varste onorabile, deci nu ii banuiesc de judecati inguste, ba chiar ii respect si apreciez din anumite puncte de vedere).

Ei bine, se pare ca domnii au abia dupa 33-35 de ani dezlegare la casatorie. Cu cat mai tarziu, cu atat mai sanatos pentru relatia de cuplu, cica. Nu tin nici sa ii contrazic, nici sa ii sustin in afirmatii. Tin doar sa ma enervez si sa ma intreb retoric: [continuarea o puteti citi aici]

Niciun comentariu:

Forme de iubire

"- Daca m-as ingrasa, pentru ca mananc mult sau as slabi foarte tare, pentru ca mie imi plac slabanoagele nu m-ai mai iubi? - Ba te...