Treceți la conținutul principal

Si totusi cand ne maritam?

In ultima vreme tot ajung sa fiu tarata (de buna voie si nesilita decat de incapatanare) in discutii ce vizeaza tema casatoriei. Bineinteles, acestea sunt initiate de catre barbati, unii casatoriti, altii aflati inca in scurtul lant al burlaciei, care vad doar cum si de ce EA trebuie sa se marite, ei fiind o categorie favorizata si exceptia care confirma regula.

Bun, ipoteza generala a discutiilor da urmatoarea afirmatie: dupa 30 de ani deja femeile sunt "trecute" (odioasa maniera de a eticheta pe cineva). Daca nu ai "bafta" sa prinzi trenul varstei de 22-24 de ani, in care este momentul ideal al maritisului tinerelor (cat sunt fragede si bune de facut copii cu duiumul), mai ai o a doua si ultima sansa pe la 26-28 (cu mare indulgenta 30), cand poti spune ca ai un drum profesional ales, ai si o maturitate intelectuala suficienta si chiar nu mai ai vreo scuza pentru care sa nu pasesti increzatoare si nerabdataore in institutia casatoriei. Dupa aceste doua trenuri, gata! Ramai in gara si nu vei mai avea decat marfare ruginite de care, de cele mai multe ori, te vei agata din disperare.

Repet, paragraful formulat anterior este un rezumat al ideilor ce mi-au fost expuse de catre barbati (cu facultati terminate, din Bucuresti, de varste onorabile, deci nu ii banuiesc de judecati inguste, ba chiar ii respect si apreciez din anumite puncte de vedere).

Ei bine, se pare ca domnii au abia dupa 33-35 de ani dezlegare la casatorie. Cu cat mai tarziu, cu atat mai sanatos pentru relatia de cuplu, cica. Nu tin nici sa ii contrazic, nici sa ii sustin in afirmatii. Tin doar sa ma enervez si sa ma intreb retoric: [continuarea o puteti citi aici]

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ