25 aprilie 2013

Ziua in care mi-am castigat dreptul de a nu avea nimic de pierdut

Poate ca la Judecata de Apoi nu voi fi intrebata cat am suferit, cat rau am facut sau cat rau mi-am facut, ci cat am iubit, cat am daruit necugetat, cat am investit afectiv fara sa mai tin cont de niciun risc.

Poate ca atunci lacrimile imi vor fi transformate in perle si mi se va darui mantuirea, iar eu voi mai cere o sansa, o viata, dar de data aceasta traita in Iubire.

Sa ofer la schimb Paradisul, pentru a fi muritoare, dar iubita.
Sa nu pretind nimic mai mult decat ca acel gram de noroc sa-mi fie inmultit.
Sa insist ca nu ma intereseaza nemurirea, cat timp eu nu mi-am trait viata asa cum se cuvine.

Si apoi sa mi se spuna bland ca niciodata nu am avut mai putin decat mi-am dorit, dar ca frica m-a facut sa vad in umbre monstri si in loc sa lupt am fugit si m-am temut.
Sa realizez ca am avut totul aici si acum, dar eu am trait pregatindu-mi discursul pentru Ultima Zi, in care sa cer Prima Noapte.

Zilnic imi anulez sansa de a trai ceea ce stiu si simt ca sunt capabila sa am si sa fiu, daca las teama sa arunce zarurile in locul meu.

Privesc atent in sufletul meu si imi dau seama ca nu am nimic de pierdut, pentru ca nu stapanesc nimic. Si daca doar acela care nu mai are nimic de pierdut este capabil sa riste pentru a avea totul, nu am nicio scuza sa nu joc.

Si realizez, acum, ca si daca pierd... de fapt, nu pierd nimic. Insa daca o sa castig... castig TOTUL. - MSZ

Niciun comentariu:

Forme de iubire

"- Daca m-as ingrasa, pentru ca mananc mult sau as slabi foarte tare, pentru ca mie imi plac slabanoagele nu m-ai mai iubi? - Ba te...