10 mai 2013

Reglementarea juridica a iubirii

Vreau reglementarea notiunii de casatorie contemporana prin care aceasta sa se relizeze pe baza contractului verbal. Adica, daca din punct de vedere juridic deja intelegerile verbale se recunosc in instanta, cat timp exista martori ai acestora, mi se pare perfect normal ca acelasi lucru sa se intample si in cadrul casatoriei.

Pana la urma de ce semnezi contractul, scuze certificatul, de casatorie? Pentru ca legatura voastra spirituala sa aiba garantie juridica in cazul in care unul dintre voi decide sa il las pe celalalt cu ochii in soare. Sa nu uitam ca institutia casatoriei a fost gandita ca un contract social, politic, economic, in niciun caz unul sentimental. Pentru sentimente nu vei avea niciodata garantie si niciun om nu poate sa se angajeze prin semnatura ca il va iubi vesnic pe celalalt. Acesta este doar un aspect ce tine de intrinsec. Semnatura de pe certificat garanteaza ca iti vei indeplini anumtie obligatii preponderent pecunaire, fata de partener.

Asadar, mi s-ar parea normal ca aceasta casatorie sa se incheie doar in fata lui Dumnezeu, Buddah, Allah, tabloului bunicilor, marii, stancii, copacului etc. (orice are valoare spirituala pentru cei doi), iar pe baza filmarilor si a martorilor, in caz de „Doamne fereste!” sa se judece procesul de divort ca si cum ar fi fost casatoriti legal.

Pana la urma, in ziua de astazi orice achizitie faceti in doi se poate factura pe numele amandurora, deci nu inteleg teama de a fi lasat pe drumuri, daca nu existe obligatia legala ca la sfarsitul casatoriei instanta sa decida partajul.

O astfel de reglementare stiu ca nu ar fi posibila, pentru ca Omului ii este extrem de frica de angajamentul verbal. Este scuza lui principala: n-am semnat nimic, daca zic maine una sau alta nu reprezinta nimic fara iscalitura mea. Asta ar insemna ca si „dragii” nostri parlamentari ar trebui sa fie trasi la raspundere pentru nerespectarea juramantului cu mana pe Biblie, de la investirea in funnctie. Ce juramant, ca nu au semnat nimic, pana la urma, nu? Si de aici la scara larga nimeni nu este, oricum, tras la raspundere pentru nerespectarea cuvintelor date.

In trecut, a nu-ti respecta cuvantul era odios si te scotea in afara societatii. Un om fara cuvant, nu valora nimic. Azi, a avea cuvant nu mai valoreaza aproape nimic.

MSZ

Niciun comentariu:

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...