Treceți la conținutul principal

Dam vina pe societate, dar noi suntem societatea

In ce societate am ajuns sa traim: ne controleaza si ne manipuleaza mintile cu tipare de frumusete, feluri in care TREBUIE sa aratam, altfel ne supunem unor critici lipsite de orice fel de mila; marcile pe care este OBLIGATORIU sa le purtam pentru a ni se acorda un anumit statut & co.. Fiecare lucru pe care il detinem, sau care ne apartine este criticat, analizat si judecat in amanunt. Traim pentru a ne conforma regulilor si cerintelor. Fiecare zi: o noua picatura chinezeasca.

Si singurul adevar care conteaza: noi suntem societatea, noi ne inventam singuri chinurile prin care ne trecem.

Ma intreb cum ar fi daca o gazela s-ar uita la o elefantica si ar rade ca este prea corpolenta. Sau chiar gazelele intre ele ar incepe sa isi numere sutele de grame in plus sau in minus. Un trandafir sa il desconsidere pe celalat pentru ca nu e trandafir japonez sau n-are acelasi numar de petale & co.. Ce haos si risipa de timp si de energie ar fi!

Cand colo, porumbelului nu-i pasa ca cioara e de alta culoarea, zboara linistiti pe acelasi cer si nu se deranjeaza unul pe celalalt. Conflictele apar doar la incalcari de teritorii, care sunt vazute ca amenintari sau in functie de nevoile fiecarei fiinta, pentru a duce la cursul normal felul in care se desfasoara lantul trofic.

Terific animal este omul! Masochist si sadic, cu toate ca e capabil de atata ratiune si atata simtire.

Ati observat cine este cu adevarat fioros intre vanatorii planetei? Acela care porneste in expeditia pentru a omori din placere, nu pentru a-si proteja teriotoriul si haita, ori pentru a-si asigura necesarul de hrana.

Ati observat cine este adevarata hiena?! Aceea care este roasa de invidie si de prejudecati si care raneste fizic sau verbal din simpla rautate, niciodata din necesitate.

Animale?! Hm, mi se pare jignitor pentru cele care chiar sunt.

Monstri! Atunci cand omul regreseaza nu se intoarce la originile sale animalice, primitive (pentru ca atunci s-ar putea dovedi a fi mai bun decat cel evoluat), ci ajunge in tenebrele fiintei sale, scotand la iveala bestii. Astfel de oameni nici macar nu merita sa fie considerati fiinte. A-l considera pana si animal e prea mult.

Fiti oameni! Fiti buni! Fiti extraordinari, pentru ca aveti privilegiul de a va depasi conditia si de a tinti catre stele! Intunericul nu exista, el este doar absenta luminii! Nu lasati flacara din voi sa se stinga!

Cu drag, mereu,
MSZ

[Si aici ]

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ