Treceți la conținutul principal

Meriti mai mult decat iti dai voie sa primesti

Cand tragem linie si observam faptul ca relatiile noastre au fost, in proportie covarsitoare, disfunctionale, ce atitudine ar fi potrivit sa adoptam?

Elementul comun suntem noi, cu siguranta. Si astfel, ma intreb: Sa fie esecurile ecoul unor dorinte inabusite sau prost interpretate?

De ce ne dorim o relatie in primul rand? Ce anume cautam sa implinim, sa completam, sa umplem printr-o legatura sentimentala? Alegem sa fim intr-o relatie din motivele potrivite, sau cauze preponderent egoiste ne ghideaza pasii catre acceptarea sau alegerea unui partener?

Mi-am dat seama ca, in cam toate povestile mele romantice, intalnesc elemente comune ale barbatilor care mi-au fost iubiti. Si ma tot intreb de ce uneori atrag ceea ce cu tot sufletul resping, dar aflu abia ulterior ca le este obicei lor.

Cand incep povestea incerc pe cat posibil sa aflu daca el are acele parti pe care stiu ca nu as putea sa le accept partenerului meu. Insa, de fiecare data sfarsesc sa aflu ca ceea ce mi-a spus, ori mi-a aratat initial este doar o masca si exact ceea ce nu suport mai mult lui ii prisoseste. Si intervine momentul de cumpana, cand ma intreb: am investit emotii, clipe, asteptari ce fac acum? Ma retrag sau continui sa imi incerc norocul si sa vad daca, pana la urma, iese ce vreau?

Acestea sunt doar scuze ale fricii mele de esec si ale temerilor de a spune "La revedere!" fara sa privesc in urma si fara sa ma simt vinovata ca nu am incercat mai mult, mai sarguincios sa construiesc, ori sa repar relatia. Ma regasesc, de multe ori, in postura celei careia ii este greu sa refuze si sa lase. Tocmai pentru ca nu ma arunc usor sau rapid in bratele nimanui. Insa, daca incep semnele de intrebare sa fie mai multe decat certitudinile este evident ca nu ma aflu pe calea buna.

Trag aer in piept si incep sa ma imbarbatez si sa ma incurajez sa fac ceea ce este atat de evident necesar sa fac. Unele lucruri, in aceasta viata, trebuie doar simtite, nu (prea mult) gandite. Daca ajungi sa incerci sa le gandesti, sa le explici si sa le justifici mai mult decat sa le simti inseamna ca este cazul sa schimbi directia. In viata sentimentala ratiunea trebuie sa fie, la inceput, doar un sfert din simtitre. Relatiile incep a se construi pe chimie, pe atractie, pe emotie, pe completari ale vibratiilor interioare, sustinute si de ratiuni comune. Pe masura ce lucrurile avanseaza incepe sa se echilibreze raportul de forte dintre aceste doua elemente. Daca, insa, logica tinde sa primeze este evident ca toate compromisurile pe care vrei sa ti le induci isi vor cere mai tarziu tribut. Si remuscarile vor fi simtitor mai dureroase.

Pleaca! Nu privi in urma! Daca inceputul este atat de gresit, cum crezi ca va fi restul drumului?

Meriti sa ai mai mult decat o relatie! Meriti o poveste adevarata de iubire! Nu ramane blocata in compromisuri inutile. El nu va simti ca trebuie sa iti returneze gesturile, ci va considera pur si simplu ca le merita si i se cuvin (sau cum spune englezul he will take you for granted) si decat sa il impinga spre reciprocitate un sentiment de vina, mai bine te lipsesti.

Fii curajoasa pentru tine!

Vei avea si vei primi atat cat crezi tu ca meriti! Si meriti TOTUL!

Cu drag, aceeasi,
MSZ

[Articolul meu apare si aici ]

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ