Treceți la conținutul principal

Eu aleg cu ratiunea inimii... sau cu inima ratiunii?!

Doua concepte care, la prima vedere, nu izbutesc decat sa para ca se bat cap in cap. Toate alegerile vietii mele am simtit nevoia sa le incadrez fie la categoria simtire, fie la categoria gandire. Si prost am facut! Pentru ca nu poti sa iei decizii avandu-ti propria persoana impartita in doua. Trebuie sa gasesti punctul de legatura si sa urmezi acea cale, nu bifurcatii.

Am ales cu inima si mi-am plans in pumni cand am descoperit cat de multa dreptate avea mintea, care daduse pronosticurile corecte ale felului in care va sfarsi alegerea mea. Am ales doar cu creierul si mi-a facut sufletul ravagii in fiinta - si sa vezi atunci greutate in reconfigurarea Eului smotocit si iesit ciufulit in urma deciziei mele.

Este greu sa fii echilibrat cand esti captiv in haos si este greu sa iti pastrezi spiritul inalt cand te apasa nehotararea. Am pierdut nimicuri in multe alegeri, iar alteori mi se parea ca am pierdut totul pe o decizie ce poate ca nu mi-a luat decat secunde, dar stiu ca, de fiecare data, am pierdut doar acele lucruri care nu imi (mai) trebuiau.

Am o teribila presimtire ca viata nu este doar o foaie alba pe care putem desena liber si la voia intamplarii, pentru ca, indiferent cat de infinite ne par posibilitatile, fiecare primeste un alt numar de creioane si alte tipuri de culori. De abia de aici, ai liber la creatie. Or sa creezi cu limitari nu este intotdeauna usor, dar daca realizezi ca, orice ai desena sau oricum ai desena, este foarte posibil ca desenul vietii tale sa arate la fel, la sfarsit, ai putea sa nu-ti mai blestemi geniul creator atunci cand iti pare ca nu a ales bine. Poate ca fiecare decizie pe care ai fi luat intr-un anumit moment al vietii: cu inima sau creierul, ar fi avut acelasi rezultat final, doar drumul pe care ajungeai acolo suferea mici modificari. Putea sa iti fie mai usor, sau putea sa iti fie mai greu, dar lectia ta de desen era cea pe care ai ales-o, nu cea pe care ai fi putut sa o alegi.

Am auzit candva ca regretele sunt inutile si tardive. Am vazut si am simtit pe propria-mi piele cat de mult timp din si asa prea scurta viata am petrecut framantata de tot felul de intrebari, „de ce-uri” seci si scenarii care ar fi putut sa fie dar nu au mai fost. Stop! Atat! Cat sa imi mai chinuiesc mintea, trupul si spiritul cu lucruri care oricum nu mai pot fi schimbate? Pentru ce atata freamat si chin, de la o linie, doua, noua frante sau strambe?

Viata mea nu mai e acolo. Viata mea e aici. Si eu de aici trebuie sa desenez mai departe si sa imi desavarsesc opera de arta. Alegerile mele ma definesc, ma sculpteaza, ma deseneaza si ma contureaza si indiferent cat de bune sau incredibil de imbecile au fost, sunt ale mele si m-au facut sa fiu ceea ce astazi ma prezint a fi in fata Dumneavoastra. Un om. Cu bune si cu rele. Cu greseli si capodopere. Cu regrete si cu multumiri. Cu suferinte si cu bucurii.


Si la fel ca mine esti si tu! Nu te pedepsi pentru ceea ce ai fost sau ai trait in trecut, mai mult decat este cazul. Fa-ti alegerile cu ce parte a fiintei tale vrei tu, dar lucreaza in asa fel incat de azi inainte sa fii cea mai buna versiune a ta!

Va imbratisez, cu drag,
MSZ


http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/eu-aleg-cu-ratiunea-inimii-sau-cu-inima-ratiunii-3049

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ