Treceți la conținutul principal

Nu esti ceea ce zic altii, esti ceea ce vrei tu sa devii!

Nu poti pierde ceva ce niciodata nu ai avut. Si, in general, singurele lucruri pe care le posezi sunt cele care apartin de tine, de persoana ta, de ceea ce esti dincolo de nume, pozitie sociala, bani, pozitie profesionala etc.. Ceea ce ramane intre peretii sufletului tau si se dezvolta sau regreseaza in constiinta ta - este tot ceea ce iti apartine, cu adevarat.

Nu esti barbatul care ti-a dat papucii din senin, ori fara explicatii. Nu esti interviul pe care nu l-ai luat. Nu esti ceea ce nu ai avut curajul sa faci.

Esti suma alegerilor tale de toate felurile. Fara greselile tale nu erai fiinta care astazi citeste aceste randuri. Insa, nici fara succesele tale si alegerile intelepte nu ajungeai pana aici. Asadar, ia-ti cu tine toate experientele si clipele traite si poarta-le cu mandrie in aceasta calatorie pe care o numim viata.

Am gresit de atatea ori. Am ranit cu voie si fara voie. Am fost, la randul meu, agresata emotional si chiar si fizic. Am plans nopti si zile. Am clacat nervos. Am vrut sa renunt de atatea si atatea ori la lupta. Pana mi-am dat seama ca nu asta este solutia. Deoarece, pe langa cele amintite, am ras, am trait, am vibrat, am cunoscut fericirea si emotia, iar a abandona credinta mea ca intr-un final va fi bine inseamna a renunta la a mai avea ocazia unor exaltari sufletesti.

Toate momentele acelea in care nu m-am crezut buna de nimic, in care am esuat, toate au ajutat la devenirea si definirea mea! Nu imi este rusine de esecurile mele. Sunt mandra ca le-am depasit si ca am invatat din ele. Sunt bucuroasa ca am trecut peste rautati, peste lovituri, peste tot ceea ce a fost greu si am mers mai departe.

Recunosc, uneori ma mai dezechilibrez si mai cad in genunchi si-mi duc mainile la ochi pentru a potoli siroiul de lacrimi. Si plang si imi urlu durerea si nu gasesc sens in a continua, pentru ca am impresia ca mereu si mereu vor fi greutati si nedreptati in calea mea. Apoi ma uit in urma, ma uit la tot ceea ce am depasit, la tot ceea ce am construit, la tot ceea ce am reusit si imi dau seama ca daca atunci am fost capabila de asa ceva, acum nu am nicio scuza sa nu ma autodepasesc.

De ce o astfel de postare? Pentru ca imi vad cunoscuti doborati de grija si de necaz. Vad femei extraordinare care din cauza unor lasi, unor imaturi sufera si se desconsidera. Vad barbati minunati care si-au pierdut increderea in faptul ca mai exista si Femeia, nu doar consumatoarea. Si, oarecum, ma vad pe mine in fiecare dintre acestia.

Si simt nevoia sa iau atitudine si sa incurajez. Simt nevoia sa va zic ca stiu ce inseamna sa doara si sa para nesfarsit chinul, insa suntem impreuna in povestea asta si doar asa putem trece peste toate: uniti, buni, increzatori.

Nu esti ceea ce zic altii, esti ceea ce vrei tu sa devii!


Cu speranta,
MSZ



Articol publicat si pe http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/nu-esti-ceea-ce-zic-altii-esti-ceea-ce-vrei-tu-sa-devii-3032


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ