03 octombrie 2013

Dorința

Din dorința de a desluși Dorința am făcut o selecție a unora dintre cele mai bune cugetări ale lui Cioran legate de ce este, ce aduce, cum se manifestă, cum ne înconvoaie, cum ne leagă, ce stârnește, cum ne guvernează această stare de nestare, care se naște în noi și căreia îi spunem simplu: dorință. Menționez că sursă mi-au fost citatele găsite pe citatpedia.ro.

Redau, mai jos, zece dintre citatele care mi-au placut cel mai mult:

1. Până la urmă, totul se reduce la dorinţă sau la absenţa dorinţei. Restul e nuanţă. - Emil Cioran în Demiurgul cel rău

2. La mine, orice dorinţă naşte o contra-dorinţă: în orice caz dorinţa contrară. Astfel încât, orice-aş face, contează doar ceea ce n-am făcut. -Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972

3. Ai iubit: şi în iubire te-a traversat moartea. Şi altcum a devenit iubirea, altcum au devenit dorinţele, altcum simţirile, în fiecare gând ai devenit altul; te-ai pierdut în ele şi cu ele, şi ele s-au pierdut în tine. - Emil Cioran

4. Dorinţa e răul fără de care înnebunim de spaima vidului. Căci a dori este a ridica neantul la demnitatea posibilului, precum dorul străbate golul fiinţei ca o sugestie de plinătate. Între a fi şi a nu fi, diferenţa e de grad: totul se reduce la a şti dacă Nimicul e activ sau nu. Existenţa-i o metaforă a neastâmpărului, cuprinsul ce şi-l oferă dezmăţul aprig al omului. - Emil Cioran în Îndreptar pătimaş II (2011)

5. Ideea de neajuns se naşte din excesul de dorinţe. Însăşi conştiinţa răului n-ar fi posibilă fără agitaţia vrerilor neînfăptuibile. În bine, trăiesc acei ce vor puţin, a căror dorinţă e compatibilă cu dimensiunile vieţii. Dar când eşti ros de un jind năpraznic, universul e neîncăpător, e cădere, e rău. Nimic nu te mulţumeşte aici jos. Nefericirea nu-i decât neputinţă în supranatural; neputinţa ultimei curpinderi. - Emil Cioran în Îndreptar pătimaş II (2011)

6. Am mai multă stimă pentru un om cu dorinţele contrariate, nenorocit în dragoste şi disperat, decât pentru un înţelept rece, de o impasibilitate orgolioasă şi respingătoare. - Emil Cioran

7. Eşti obsedat de detaşare, de puritate, de nirvana, şi totuşi cineva înlăuntrul tău îţi şopteşte: "Dac-ai avea curajul să-ţi exprimi dorinţa cea mai secretă, ai spune: Aş vrea să fi inventat toate viciile." - Emil Cioran în Demiurgul cel rău
8. Plictiseala e un fel de echilibru instabil între golul inimii şi golul lumii, o echivalenţă de vid, care ar însemna împietrire, de n-ar fi prezenţa secretă a dorinţei. - Emil Cioran în Amurgul gândurilor

9. Pe lângă nefiinţa cea de toate zilele, ce miracol – fiinţa! Ea este incredibilul, e ceea ce nu se poate întâmpla, e starea de excepţie. Asupra ei nimic n-are putere, decât poate dorinţa noastră de-a ajunge la ea, de a-i forţa intrarea, de-a o lua cu asalt. - Emil Cioran în Ispita de a exista

10. Mă simt un om fără sens şi nu-mi pare rău că n-am niciun sens. Şi de ce mi-ar părea rău, când de haosul meu nu se poate alege decât haosul? În mine nu există nicio voinţă înspre formă, spre cristalizare, sau un ideal. De ce nu zbor, de ce nu-mi cresc aripi? Nu este în dorinţa mea de zbor o fugă de existenţă? Şi n-aş fugi în acest zbor cu toată existenţa, cu tot ce e fiinţa? Simt în mine atâta fluiditate, încât mă mir cum de nu mă topesc şi nu curg. Aş vrea ca fiinţa mea să se transforme într-un fluviu cu ape tulburi şi năvalnice, care să poarte numele meu şi care să curgă ca o ameninţare apocaliptică. Oare va stinge această apă focul din mine, şi focul din mine va evapora această apă? În mine sunt numai aburi şi scântei, inundaţii de foc şi incendii de apă. - din Emil Cioran

Niciun comentariu:

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...