Treceți la conținutul principal

Cum ne-au invatat parintii sa ne judecam aproapele

Nu am inteles niciodata obsesia comparatiei intre copii. De ce ca parinte te intereseaza, cand copilul tau iti spune ca a luat nota X la scoala, cat au luat Gicuta, Gherghina si Gigel, comparativ cu al tau?

Ce treaba are nota lui Gicuta, cu nota odorului? De ce il inveti sa se raporteze la ceea ce fac altii si nu la standarul admis si stabilit de institutiile de invatamant, nota 10 (in cele mai multe cazuri)?

Auzeam mereu din partea mamei intrebarea asta, atunci cand veneam cu raportul calitatii notelor, inscris pe carnet. In loc sa ma intrebe de ce am luat 9 si ce mi-a lipsit sa iau 10, ma intreba de ce Vasilica a luat 10 si tu nu ai a putut. Eu de unde sa stiu ce a facut, a stiut, a putut Vasilica?! In cel mai bun caz, trebuia sa ma intereseze cum de Vasilica a putut sa inteleaga si sa invete, ce a facut pentru asta, si as putea si eu, la randul meu, sa aplic pentru a-mi imbunatati rezultatele.

Ma ingrozea gandul ca mereu va fi mai important ce pot sau ce nu pot colegii de clasa, ori copii vecinilor/prietenilor de familie, in ochii parintilor mei, decat ce si cum sunt eu structurata si determinata sa imi insusesc anumite cunostinte. Asadar, invatasem, fara sa vreau, cum sa ii invidiez pe cei care luau mai mult decat mine si cum sa ma bucur ca altii luau mai putin. Daca eu luam un 8 si „concurentul” lua 7, in loc sa ma concentrez pe ce pot eu sa fac pentru a ajunge la 10, savuram infrangerea celuilalt. Daca luam 10, nu ma felicitam pentru ca am reusit sa ating acest prag si ca am invatat, iar acest lucru se reflecta in nota mea, ci eram fericita ca ma duceam acasa si ii explicam mamei cat de tare sunt eu si cat de fraieri au fost ceilalti.

--->citeste continuarea pe http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/cum-ne-au-invatat-parintii-sa-ne-judecam-aproapel-3084

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ