19 decembrie 2013

Dialog scurt, întrerupt, inutil

-Din ce cauză a murit?

- De viață!

- Cum adică?!

- Avea o boală incurabilă de când s-a născut... care l-a condamnat ca într-o zi, nimeni nu știe care, inevitabil să ajungă să moară. Mulți rezistă până la bătrânețe, alții suferă accidente, unii își aleg singuri ziua... dar toți au aceeași cauză pentru moarte: viața. Restul sunt amănunte, care nu schimbă cu nimic destinul, motivul, fatalul. Ce rost are să disecăm felul în care s-a întâmplat? Asta nu schimbă cu nimic cursul sfârșitului.

-Da, dar poate înveți cum să te ferești...

-Să te ferești de ce? De moarte? Toți ne amăgim că putem să o facem... adevarul este că nu în vreo precauție stă soluția. Nu există soluție... doar speranță. Certitudinea incertă că poate nu ți se întâmplă mâine, încă... Însă, realitatea ne învață că oricât nu ai vrea, într-o zi, ți se va întâmpla. Concentrează-te pe ceea ce faci până atunci, cum trăiești... că de felul în care vei muri oricum nu te poți prea mult ocupa. Cine vrea să se ocupe să moară sau să nu moară, pierde trăitul... și asta e mai tragic decât orice sfârșit.
Semnează dialogul imaginar,
MSZ

Niciun comentariu:

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...