Treceți la conținutul principal

„Donquijotisme” feminine

Îl citesc pe Octavian Paler care descrie „nebunia patentată” (Ortega y Gasset) a lui Don Quijote. Despre lipsa de măsură și de tempo a normalității, despre libertatea de a nu îți păsa de ceilalți, atât timp cât iluziile tale se întind dincolo de orice „uriaș”, numit generic „moară de vânt”.

Dați-mi voie să vă redau, aici, câteva cuvinte: „e mult mai grav sa ai iluzii mediocre decât să trăiești mediocru. Pentru o viață mediocră există, nu-i așa?, scuze și justificări. Pentru mediocritatea iluziilor însă, nu.”. (Paler, Octavian - Calomnii mitologice, Editura Polirom, 2013, ediția a IIIa, p. 89)
Mi-au plăcut atât de mult, încât nu am rezistat tentației și le împărtășesc cu voi.

Revenim, însă, la ideea de iluzie, de a-ți dedica izbânda iubirii, dar mai ales iubitei... acea Dulcinee Universală, căreia doar un cavaler al Tristei Figuri mai poate să-i sărute mâinile și să-i promită Posibilul, mai presus de orice imposibil. Frumosul traseu pe care Barbatul il parcurge pentru Veșnica și Dorita Ea. Ceea ce m-a pus pe gânduri este... ce personaj feminin, din literatură, se poate asemăna lui Don Quijote?

-Știu că majoritatea romanelor, poemelor, înălțărilor întru-cuvânt poartă semnături de autori, nu de autoare...  Am mai explicat și că sunt convinsă că asta s-a întâmplat și pentru că femeii nu i-a fost permisă ani de zile dedublarea personalității printr-un Eu literar. -

Primul nume care mi-a venit în minte a fost Penelopa - deșirând iluziile țesute în așteptarea lui Ulise (care Ulise, bărbat fiind, își cam făcea de cap și cu Calypso, dar să zicem că era pentru o cauză bună: tot la nevasta întorcându-se - noi femeile avem o pasiune înnăscută să găsim scuze bărbaților; deh, moravuri femeiești!). Apoi, a fost Eva a lui Tudoran, prizonieră și ea a iluziei întoarcerii Bărbatului (nu cred că degeaba Radu Tudoran s-a mulțumit să nu îi ofere Fiului Risipitor un prenume - el fiind, de fapt, o personificare a Bărbatului în rătăcirea sa dintre minte și inimă, dintre dorință și rațiune, dintre ceea ce poate și ceea ce alege etc.) .

Constat, așadar, că Femeia este cea care așteaptă și luptă cu temerea, incertitudinea și pierderea speranței - acestea sunt morile sale de vânt și sacrificiile în numele Iubirii, în timp ce Bărbatul este dator să vină către Ea, să lupte, să o completeze, să se dovedească a fi demn de așteptarea ei.

El merge și se întoarce la EA. 
Ea îl primește și îi pregătește căminul. 

Nu ar fi putut amândoi să pornească unul către celălalt, cine știe - cu talentul femeii de a nu pricepe hărți și încăpățânarea bărbatului de a nu întreba despre direcții - pe unde și cam cât ar fi rătăcit amărâții de ei. Asta nu înseamnă că „lupta” unuia este mai puțin grandioasă decât a celuilalt. Asta înseamnă doar că trebuie să ne pricepem rolurile și să nu facem noi partea celuilalt.

A voastră,
MSZ

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ