Treceți la conținutul principal

Nimicuri dureroase

Octavian Paler spunea, in „Un om norocos”, ca „ceea ce nu e destul nu e nimic”, iar eu am ajuns sa cred ca multumindu-ne cu acest nedestul (da, exista aceasta forma in DEX si este una invechita... insa atat de actuala) vom ramane anemiati din cauza unor nimicuri dureroase.

Nu mi-au placut niciodata jumatatile de masura. Nici in profesie, nici in prietenii si, cu atat mai putin, in dragoste. Eu sunt un intreg, cum ar putea sa ma sature doar jumatate? Am incercat, de fiecare data, sa dau TOTUL. Am vrut, intotdeauna, sa ma ofer complet, pentru ca altfel nu stiu, nu vreau si nici nu pot.

Realizez cat de mult ma impinge viata in a accepta premisele altora, incat am zis ca macar in ceea ce ma priveste, in mod personal, sa nu fac si sa nu duc mai mult decat pot. Lucru foarte sanatos, de altfel, pentru ca risc sa acumulez frustrari si sa imi bat joc de mine, inconstient. Cineva drag mie avea o vorba mare„compromisurile sunt o stare necesara, nimeni nu scapa de ele, dar incearca sa le faci pana acolo unde, privindu-te in oglinda, te mai recunosti - nu te dezumaniza”. Am ajuns, destul de greu, sa fiu constienta de cat valorez si sa inteleg ca nu concep sa ma risipesc in nimic.

Stiu cate pot sa fac pentru mine si pentru cine ma lasa sa intru in destinul sau. Cu sila, cu mila, cu neincrederea si cu zgarcenia emotionala nu rezolvi nimic. Poate ca reusesti sa ajungi sa te scarbesti complet de ceea ce din prea multa complezenta ai ales sa devii.

Avem o paleta de optiuni la indemana de care credem ca ne putem folosi oricand si, mai ales, oricat, insa nu e chiar asa. Poti sa schimbi absolut totul, dar nu poti schimba cel mai important lucru: SOARTA. Pana acolo ne este data puterea, mai departe intervenim in energia colectiva si ajungem sa realizam ca nu putem influenta toate actiunile celorlalti si ca actiunile lor le influenteaza, sau interfereaza cu ale noastre.

Asadar, puterea adevarata sta in schimbare. In capacitatea de a fi flexibil in alegeri, dar fara sa iti pierzi identitatea. Poti sa alegi sa ajungi un inflexibil, care va sta la marginea societatii pentru ca este prea orgolios sa citeasca regulile jocului, sau poti deveni o contopire cu societatea, pierzandu-ti Eul si ajungand sa fii invizibil, pentru ca ai capatat caracteristicile cameleonului. Schimbarea nu se va multumi niciodata cu un „nu e destul”, pentru ca prin definitie ea accede spre mai mult, spre altceva, spre transformarea starii t0, in t1 s.a.m.d..

Permite-ti sa fii schimbat, dar mai ales sa fii schimbare! Nimicul le este predestinat doar oamenilor care se multumesc cu putin si se complac in ceea ce cred ei ca le este neputinta. Aminteste-ti, mereu, ca in aceasta viata TOATE au o rezolvare... mai putin moartea - acesta este singurul moment in care nu poti sa intervii. Gaseste rezolvarea, creeaz-o si aplic-o: starea ta de bine si de complet depinde SI de tine!

MSZ


---continuarea articolului aici http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/nimicuri-dureroase-3090

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ