Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2014

Vanghelie vs. Grapini - cine face mai multe greseli?

Vanghelie, te-a luat Grapini la concursul de mutilare a limbii romane! Lasa ca o trimitem in Parlamentul European, sa nu isi dea seama nimeni ce dezacorduri este in stare sa faca.

Doamna, cand ajungeti acolo, va rog, sa nu ne impartasiti experientele dvs. in scris, pe facebook. De fapt, lasati-va de scris de pe acum!

Daca in cazul unui primar ii poti explica odorului tau drag si scump ca are aceasta functie pentru ca e ales de cetateni... deci a fi semianalfabet nu este garantia succesului in viata ... cand agramata e ministru, asadar a fost desemnata in functie, cum ii justifici copilului ca doar invatand si trecand cu brio examenele la limba romana o sa aiba parte de recunostinta si apreciere?
In pozele de mai jos, regasiti cateva exemple... pentru mai multe, accesati pagina Doamnei Ministru. Desi, nu va recomand sa va zgariati retina.




Risipa de iubire

Mi-am scurtat multe zile din viata aceasta, pentru tine.
Of! Daca ai sti tu de cate ori ma puneam sa dorm prea devreme, doar pentru ca abia asteptam sa vina a doua zi si sa te revad... Mi-am ingramadit noptile in somn agitat, pentru ca sufletul imi alerga nebun spre tine. Si, in loc sa imi traiesc clipele si asa prea putine pentru un muritor, le iroseam visand la tine.

Oare, ai meritat sa fac atatea? Sa ajung sa tai din mine, sperand ca voi reusi, cumva, sa ma ajustez dupa forma ta? Un colt n-ai fi indoit din tine... sa imi faci munca mai usoara. Si eu nu am stiut decat sa ma reduc, constant, la tine ... pana cand am ajuns sa nu mai pot sa ma adun.

In lada care pastra toata zestrea noastra de iubire secretul vesniciei era sa punem amandoi. Insa, unul a dat si celalalt a luat de fiecare data ... si am scazut neincetat. Cand vom ajunge la fundul lazii, ne vom da seama ca tu vei avea prea mult si eu voi fi ramas cu nimic.

Nu este firesc sa ne fie asa menirea! Si-n pierdere, de fapt, ra…

Mi-am pierdut directia

Am ajuns sa ne vindem sentimentele pe nimicuri. Atat de inutili si de goi ne simtim, incat orice bruma de atentie o transformam in iubire.

Cine suntem? Ce stim? Ce avem de oferit?

Ce mai conteaza totul, cand pustiul te apasa? Stiam ca sunt un om puternic, capabil sa infrunte si sa indure atatea, pana cand am intalnit iubire. Ah, si cum ma uitam buimacita sa fug in dreapta sau in stanga, oriunde doar sa nu ma atinga. De ce? Pentru ca stiam ca voi fi vulnerabila in fata ei si ca nu voi mai tine cont de logica, de reguli, de nimic si ma voi pierde in tumultul ei. Insa tornada are forta de atractie si oricat de bine ai crede ca te-ai baricadat, niciodata nu stii cu adevarat daca esti in siguranta sau in mijlocul ei.

Si m-a trezit in mijlocul ei. Cu ganduri si emotii zburand aleatoriu prin vartejul acesta, picioarele imi tremurau si nu mai stiam pur si simplu ce sa fac, de ce sa ma tin, cum sa nu ma sfarsesc. Si stau tot aici, incercand sa imi dau seama cum trebuie sa procedez, cum este m…

Nu vreau sa ma pierd de tine

Nu ma lasa sa ma pierd de tine. Imi este foarte dor sa-ti fiu cum iti eram. Sa ma mai simt in gandul tau si-n felul tau de-a exista, sa ma mai strangi in brate cum la inceput nu conteneai sa o faci, sa ma saruti, sa ma doresti, sa ma implinesti.

Stii cat de mult ma incanta faptul ca iti lipseam si mi-o spuneai? Felul in care ma luai de mijloc si ma iubeai chiar daca nu trecusera decat cateva ore de cand ma vazusei ultima data? Unde ne sunt inceputurile de iubire si de daruire? Clipele acelea cand ne contopeam in gand si-n trup, cand ne zambeam complice si adormeam tinandu-ne de mana? Impreunarea aceea a degetelor care noaptea se cautau in pat, se dezmierdau, se alintau, se reintregeau in atingeri si mangaieri?

Mi-e atat de dor de tine si de mine la inceput. Te simt atat de distant si de distrat si ma raneste aceasta indepartare. Ma doare carnea si sufletul si gandul si totul meu ce l-am cunoscut numai prin tine. Si vreau sa-ti stau aproape, sa-ti fiu cum iti eram, sa te recunosc asa cum…

Facebook si YouTube - scurta analiza

Aseara am vizionat un filmulet, destul de interesant, despre cumfacebook isi va gasi declinul prin introducerea filtrelor de selectie a postarilor si Ad-uri sponsorizate. Foarte bine punctat era faptul ca tot mai multe dintre postarile noastre sau ale prietenilor nostri tind nu doar sa se piarda in tabloul supraincarcat al NewsFeed-ului, dar din cauza prea multor reclame si a selectiilor facute de catre facebook ajung sa dispara complet. Lucru care ar genera nemultumirea utilizatorilor si migrarea lor catre noi retele de socializare care sa aiba caracteristicile de la inceput ale facebook-ului (cand nu era vaca de muls, se afla la inceputul expansiunii sale si parca ne intelegeam mai bine unii cu ceilalti). Declinul facebookului este preconizat si de diferite agentii de presa care au lansat articole, sondaje si speculatii (asociind cu ideea de cercetari realizate la Princeton - sa nu uitam ca Zuckerberg a promovat foarte tare Harvard-ul, deci sa nu fie cumva vreo coincidenta) privind …

Raspunsul unui barbat - curiozitatea unei femei

Dialog real, din vara

Eu: Nu inteleg de ce voi, barbatii cu bani si capabili intelectual, va lipiti nimai de pipite. De ce nu va luati alaturi o femeie desteapta, ambitioasa, care are cariera sa etc.?
Un el: Pai e simplu. Eu toata ziua stau in intalniri, sedinte, contracte si alergatura, cand ajung acasa nu am nevoie sa dau de una la fel de stresata ca mine, dupa o zi de munca. Vreau sa gasesc o oaza de liniste, o femeie dragastoasa, calma, aranjata si disponibila afectiv- nu inchisa in ea. Nu zic sa nu munceaca, dar nu vreau una care sa fie ca mine. Duc eu greul daca asta inseamna ca seara am liniste.

Ce puteam sa zic? Ce femeie isi doreste, dupa ce toata ziua s-a confruntat cu diverse situatii, sa gaseasca acasa un ciufut, nemultumit de viata, care sa se mai si comporta rece si indiferent? Si uite asa moda femeilor de cariera care fie sunt singure, fie cu tinerei lipsiti de griji. Asta se intampla cand amestecam rolurile si statusurile sociale. Nu ne mai gasim linistea si echilibrul…

"Avem DATORIA sa fim fericiti!"

Atunci cand te gandesti prea mult la ceilalti si la problemele lor, nemultumirile lor, nevoia lor aproape neintrerupta de a fi intelesi & co., vei reusi - dupa o perioada de timp - sa acumulezi atatea frustrari si sa te simti atat de neinsemnata, pana cand iti va fi lehamite sa te mai privesti in oglinda.

Si pentru cine faci TU sacrificiul acesta? Pentru un Ego mult prea absorbit de propriul Sine incat sa mai intelege ca exista si altii in jurul sau care au nevoie de atentie, empatie, o imbratisare si o vorba buna?

Cat mai accepti sa te risipesti pentru oameni mici cu orgolii mari?

Da, meriti sa primesti ceea ce oferi. Daca doar unul dintre voi va da si celalalt se multumeste numai sa ia, la un moment dat o sa ajungeti la fundul sacului - unul dependent si flamand de atentie (care se va cara imediat ce va gasi o noua sursa de "hrana") si celalalt pustiit de orice urma de respect de sine (care se va izola, se va invinovati si va crede ca nu este bun de nimic).

Cauta sa stai…

Razboiul cu trecutul se castiga in doi

M-am risipit, de multe ori, in suflete neincapatoare.

Tot vreau sa ofer iubire acolo unde frica si deznadejdea ocupa prea mult loc, incat sa mai incapa si sentimentele mele.

Si apoi sufar pentru ca sunt respinsa cand, de fapt, singura mea vina este ca nu sunt vinovata de starea in care a ajuns sa se complaca el. Iau asupra mea pedepsele ce sunt destinate celor ce au calcat cu bocanci in inima celui pe care il doresc si ma las pe nedrept asuprita.

Tot ma incapatanez ca dragostea invinge, ca ea descatuseaza, ca ea vindeca tot ceea ce pare condamnat la pieire... dar sunt om si la un moment dat obosesc si eu sa ma mai las ingenuncheata. Nimic nu este mai dureros decat sa vezi ca eforturile tale se pierd in ecouri surde si ca intentiile tale devin baloane de sapun- atat de fragile, pe cat de incantatoare.

Il caut cu mainile printre cearceafuri sifonate... si ce distanta ne desparte si ce departari stau intre noi, desi parem atat de aproape.

Mai plang, din cand in cand, in noptile grele, a…

Ce mai inseamna, astazi, feminismul?

[...]
Este normal ca in anul 2014 femeile sa fie batute si considerate rebuturi, mai ales in mediul rural, sau in cadrul cuplurilor/familiilor cu un nivel scazut al educatiei?

Este normal chiar si ca un barbat care isi insala partenera sa fie numit “fustangiu”(desi in majoritatea cazurilor i se spune ca este “baiat destept”), dar o femeie care face acelasi lucru sa fie catalogata drept –stiti toti cuvantul, nu vreau sa il folosesc-? (a nu se intelege ca incurajez cumva inselatul, la niciunul dintre sexe)

Este normal ca femeia sa fie doar un obiect sexual fluturat in paginile revistelor, ori pe la diverse emisiuni? Chiar credeti ca trebuie incurajate tinerele sa se dezbrace in tabloide, sau pe la TV pentru a fi bagate in seama?

Este normal ca orice femeie din politica sa fie considerata ori prostuta, ori amanta cuiva, pentru ca altfel nu ar fi avut cum sa ajunga acolo? Sau orice femeie aflata intr-o pozitie de conducere intr-o companie?

Sunt tot mai multe voci (proponderent in strainatate,…

Sofia Vergara - mini review

Continuam si in 2014 sa apreciem adevaratele modele pentru tinerele din ziua de azi.
Sofia Vergara (poza este de la ‪#‎GoldenGlobes2014‬):
- cea mai bine platita actrita din televiziunea americana
- are 41 de ani si un baiat de 21 de ani
- la 28 de ani a fost diagnosticata cu cancer de tiroida si a iesit triumfatoare din lupta cu aceasta cumplita boala
- adora sa citeasca
- a renuntat sa mai studieze Medicina Dentara pentru a deveni actrita

A avut curajul sa nu se conformeze idealurilor promovate de industria americana (mega skinny) si a devenit un etalon de frumusete pentru femeile din toata lumea.

Este constant una dintre cele mai frumoase aparitii de pe covorul rosu.

And I love her!

Parca educatia pe vremea mea se facea altfel

Pe vremea mea (da, stiu ca nu se potriveste expresia varstei pe care o am), sedintele cu parintii erau un adevarat stres: pentru copii deoarece se citeau note, absente si li se atragea atentia parintilor ca odraslele au facut diverse ghidusii - si toti ne asteptam parintii la usa, cu ochii bulbucati, respiratia sacadata si inima in viteza a VI-a, iar pentru parinti pentru ca aflau cat din notele din carnet erau falsificate de catre copii (toti am falsificat fie o nota, fie o semnatura), cat au lipsit cand ii credeau la scoala si ce distrugeri au facut prin clasa/scoala sau la ore - moment in care ma gandesc cati dintre parinti faceau exercitii de relaxare si respiratie pentru a nu ajunge acasa cu mai multe fire albe decat au plecat.

Astazi, sedintele cu parintii se pare ca sunt subiect de clarificare bugetara si financiara: parintii se tem ca nu au suficienti bani pentru sponsorizarile impuse de anumite cadre didactice (numarul lor stiu ca este mult mai mic decat al celor corecti), cop…

Sa te astept - de ce?

„Te rog sa ma astepti! Acum nu te pot iubi, nu putem fi impreuna. Poate maine. Azi nu am cum.”

Ma uit nedumerita la el si incerc sa inteleg ce-mi cere, ce-mi spune, ce vrea. Cum adica azi nu? De ce? Ce sa stea intre noi daca dorinta este prezenta in amandoi? Si de ce sa-l astept? Ce sa fac eu in starea de asteptare?

Pana la urma, unde se afla acel maine? Si cum mi-l poate garanta cineva?

Care dintre noi este mai egoist: eu – pentru ca il vreau acum, sau el – pentru ca imi cere rabdare? Si, mai ales, cum am ajuns in situatia asta?

Dezorientata incerc sa cladesc argumente, scuze, pretexte. Tot eu. Mereu eu. De ce numai eu?

El ma asigura ca maine va fi cu mine, dar eu pot sa ii garantez ca voi sti sa il astept? Si daca il astept in van si el prelungeste acest „maine”, pe care il resimt dureros de nesigur, spre un „niciodata”?

Cate intrebari si cat de complicat am facut sa fie totul, cand, de fapt,…

Invitatiile la masa si interpretarea lor

Ma gandeam la intalniri si la invitatiile la masa pe care le primim noi, femeile.

Cand e vorba despre cina, invitatia poate fi interpretata si ca o nespusa, dar aproape subinteleasa, noapte petrecuta impreuna. In timpul saptamanii se poate evita confuzia pentru ca exista posibilitatea replicii "maine ma trezesc devreme".

Micul dejun. Frumos moment, mai ales, atunci cand are loc dupa o noapte care ti-a consumat toate resursele de energie. Majoritatea invitatiilor la prima masa a zilei se petrec in toiul serii, cand iti va spune "Ramai maine la micul dejul. Gatesc eu.". In cazul acesta...,(citeste continuarea pe http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/invitatiile-la-masa-si-interpretarea-lor-3092 )

MSZ

Gura de aer necesara supravietuirii

Am nevoie sa respir. Sa pot sa respir, mai bine zis.

Pur si simplu, in sufocarea de ganduri si intamplari m-am trezit la marginea dilemei mele de a fi. Cum e mai bine sa iti duci si sa iti faci existenta?

Atunci cand doresti sa multumesti pe toata lumea, sa fii pe placul tuturor, ori sa te ocupi de fericirea tuturor, nu reusesti decat sa te reduci pe tine la nimic. Nu ma intelegeti gresit, nu promovez egoismul amoral si ideea de a calca peste cadavrea pentru satisfacerea propriilor dorinte. Premisa mea este si mai simpla: iubindu-ma pe mine, pot sa te iubesc cu adevarat pe tine.

Stiti cand vi se face instructajul inainte de decolare si vi se povesteste despre masca de oxigen? Primul lucru de care trebuie sa tineti cont este ca inainte de orice si de oricine trebuie sa va puneti voua masca si apoi puteti incepe sa va ajutati vecinul de zbor. Si este atat de logic! Daca nu iti asiguri tie oxigentul si supravietuirea nu ii poti ajuta pe ceilalti. Asadar, bagati bine la cap: intai aveti …

Sunetul tacerilor noastre

Sunetul tacerilor noastre framanta absurd sufletul meu.
O departare de liniste, o soapta de aproape - te simt ca-mi esti aievea si somnul il simt pe ploape.
Mi-e dor sa adorm pe pieptul tau, sa-ti simt parfumul, pielea, trupul.
O clipa a bataii de inima sa o dedic momentului cu tine.
Si fraze fara sens imi sageteaza gandurile si nu imi dau seama cand, cum si unde s-a intamplat iubirea noastra.
Parca eram cu tine si nu am fost a nimanui pana sa te intalnesc.
Parca m-au strabatut galaxii intregi si o planeta mi-a fost suficienta sa te gasesc.
Glasul imi murmura cuvinte pe care nu am stiut ca o sa le inteleg, pe care nu am crezut ca le cunosc… dar pe care le simt in toata fiinta mea.
Si-mi dai fiorul unei reintalniri, regasiri, renasteri a vietii toata. De parca inainte de tine a fost doar golul, iar acum ma umplu cu simtire.
Nu-ti cunosc gandul si simtul, nu-ti stiu a-ti deslusi tacerile. Ma pricep de cele mai multe ori prea prost sa te citesc… ca o scolarita ce abia descopera alfabetul.
Tu e…