Treceți la conținutul principal

"Avem DATORIA sa fim fericiti!"

Atunci cand te gandesti prea mult la ceilalti si la problemele lor, nemultumirile lor, nevoia lor aproape neintrerupta de a fi intelesi & co., vei reusi - dupa o perioada de timp - sa acumulezi atatea frustrari si sa te simti atat de neinsemnata, pana cand iti va fi lehamite sa te mai privesti in oglinda.

Si pentru cine faci TU sacrificiul acesta? Pentru un Ego mult prea absorbit de propriul Sine incat sa mai intelege ca exista si altii in jurul sau care au nevoie de atentie, empatie, o imbratisare si o vorba buna?

Cat mai accepti sa te risipesti pentru oameni mici cu orgolii mari?

Da, meriti sa primesti ceea ce oferi. Daca doar unul dintre voi va da si celalalt se multumeste numai sa ia, la un moment dat o sa ajungeti la fundul sacului - unul dependent si flamand de atentie (care se va cara imediat ce va gasi o noua sursa de "hrana") si celalalt pustiit de orice urma de respect de sine (care se va izola, se va invinovati si va crede ca nu este bun de nimic).

Cauta sa stai in preajma oamenilor care nu sunt cersetori de emotii si profitori sentimentali. Invata sa oferi acolo unde ti se ofera... nu esti obligata sa salvezi pe nimeni, daca pretul pe care trebuie sa il platesti este fericirea TA.

Aristotel a punctat extraordinar de bine esenta existentei noastre pe Pamant, cand a afirmat ca "Avem DATORIA sa fim fericiti!". Asadar, comporta-te ca atare si indeplineste-ti misiunea - doar aceasta este de datoria TA!

Orice altceva nu mai conteaza! La sfarsit ne vom primi judecata si ar fi bine sa nu ti se reproseze ca ai trait doar pentru altii si deloc pentru tine.

Cu drag, mereu,
MSZ Articolul si pe http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/avem-datoria-sa-fim-fericiti-3103

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ