Treceți la conținutul principal

Mi-am pierdut directia

Am ajuns sa ne vindem sentimentele pe nimicuri. Atat de inutili si de goi ne simtim, incat orice bruma de atentie o transformam in iubire.

Cine suntem? Ce stim? Ce avem de oferit?

Ce mai conteaza totul, cand pustiul te apasa? Stiam ca sunt un om puternic, capabil sa infrunte si sa indure atatea, pana cand am intalnit iubire. Ah, si cum ma uitam buimacita sa fug in dreapta sau in stanga, oriunde doar sa nu ma atinga. De ce? Pentru ca stiam ca voi fi vulnerabila in fata ei si ca nu voi mai tine cont de logica, de reguli, de nimic si ma voi pierde in tumultul ei. Insa tornada are forta de atractie si oricat de bine ai crede ca te-ai baricadat, niciodata nu stii cu adevarat daca esti in siguranta sau in mijlocul ei.

Si m-a trezit in mijlocul ei. Cu ganduri si emotii zburand aleatoriu prin vartejul acesta, picioarele imi tremurau si nu mai stiam pur si simplu ce sa fac, de ce sa ma tin, cum sa nu ma sfarsesc. Si stau tot aici, incercand sa imi dau seama cum trebuie sa procedez, cum este mai sigur sa supravietuiesc.

Cred ca una dintre cele mai grele poveri pe care un suflet le duce este cea in care se simte inutil, in care isi da seama ca nicio marturisire, nicio fapta, niciun gest pe care este capabil sa il faca nu poate infulenta in mod decisiv actiunile celui pentru care il doreste.

Unde este capatul acestei lupte pentru iubire, supravietuire si traire? Pentru ca, pana la urma, a iubi inseamna a fi intr-adevar capabil de a trai. Insa cum este cu dragostea in van? Cu neraspunsul la sentimente?

Cand stim ca trebuie sa ne oprim, dar, mai ales, cum o facem?

Care este punctul in care lipsa reciprocitatii reuseste sa schimbe macazul si sa ne duca intr-o alta gara, pe un alt peron? Poate de aceasta data, chiar la destinatia potrivita... - MSZ

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ