10 ianuarie 2014

Parca educatia pe vremea mea se facea altfel

Pe vremea mea (da, stiu ca nu se potriveste expresia varstei pe care o am), sedintele cu parintii erau un adevarat stres: pentru copii deoarece se citeau note, absente si li se atragea atentia parintilor ca odraslele au facut diverse ghidusii - si toti ne asteptam parintii la usa, cu ochii bulbucati, respiratia sacadata si inima in viteza a VI-a, iar pentru parinti pentru ca aflau cat din notele din carnet erau falsificate de catre copii (toti am falsificat fie o nota, fie o semnatura), cat au lipsit cand ii credeau la scoala si ce distrugeri au facut prin clasa/scoala sau la ore - moment in care ma gandesc cati dintre parinti faceau exercitii de relaxare si respiratie pentru a nu ajunge acasa cu mai multe fire albe decat au plecat.

Astazi, sedintele cu parintii se pare ca sunt subiect de clarificare bugetara si financiara: parintii se tem ca nu au suficienti bani pentru sponsorizarile impuse de anumite cadre didactice (numarul lor stiu ca este mult mai mic decat al celor corecti), copiii se gandesc ca, neavand suficienti bani parintii, profesorii vor face discriminari.

Am avut si noi fondul scolii, clasei, dar nu se compara deloc cu ceea ce tot aud nu doar la stiri, ci si in discutii particulare. Am dat si noi cadouri, dar nu ni s-a spus niciodata ce sau cat. Ba chiar atunci cand aveam colegi mai putin instariti acopeream locul la banchet din banii stransi in clasa. Nu erau acceptate de catre profesori atentiile care depaseau granita unui simplu gest: dadeam o floare, o cutie de bomboane, o decoratiune de Craciun etc., in niciun caz nu era mai mult de 10RON cadoul pentru cadrele didactice (pentru diriginta erau mai consistenta, dar intotdeauna din vointa elevilor si a parintilor). 

De multe ori am refuzat sa dau bani pentru 8 Martie, Craciun, 1 Martie & co.. Si ghiciti ce? Nu m-a certat niciun profesor si nici pe mama nu a mustrat-o invatatoarea/diriginta. Doar de la colegii care strangeau fondul sau de la parinti poate sa fi primit o atentionare, dar asta nu m-a pus la coltul de rusine al clasei. Mi s-a inteles si acceptat decizia.

Astazi, in schimb, nu imi vine sa cred ce dimensiuni a capatat acest obicei.

Romania si educatia, incotro? Cum arata evolutia sistemului de invatamant?

MSZ

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...