Treceți la conținutul principal

Parca educatia pe vremea mea se facea altfel

Pe vremea mea (da, stiu ca nu se potriveste expresia varstei pe care o am), sedintele cu parintii erau un adevarat stres: pentru copii deoarece se citeau note, absente si li se atragea atentia parintilor ca odraslele au facut diverse ghidusii - si toti ne asteptam parintii la usa, cu ochii bulbucati, respiratia sacadata si inima in viteza a VI-a, iar pentru parinti pentru ca aflau cat din notele din carnet erau falsificate de catre copii (toti am falsificat fie o nota, fie o semnatura), cat au lipsit cand ii credeau la scoala si ce distrugeri au facut prin clasa/scoala sau la ore - moment in care ma gandesc cati dintre parinti faceau exercitii de relaxare si respiratie pentru a nu ajunge acasa cu mai multe fire albe decat au plecat.

Astazi, sedintele cu parintii se pare ca sunt subiect de clarificare bugetara si financiara: parintii se tem ca nu au suficienti bani pentru sponsorizarile impuse de anumite cadre didactice (numarul lor stiu ca este mult mai mic decat al celor corecti), copiii se gandesc ca, neavand suficienti bani parintii, profesorii vor face discriminari.

Am avut si noi fondul scolii, clasei, dar nu se compara deloc cu ceea ce tot aud nu doar la stiri, ci si in discutii particulare. Am dat si noi cadouri, dar nu ni s-a spus niciodata ce sau cat. Ba chiar atunci cand aveam colegi mai putin instariti acopeream locul la banchet din banii stransi in clasa. Nu erau acceptate de catre profesori atentiile care depaseau granita unui simplu gest: dadeam o floare, o cutie de bomboane, o decoratiune de Craciun etc., in niciun caz nu era mai mult de 10RON cadoul pentru cadrele didactice (pentru diriginta erau mai consistenta, dar intotdeauna din vointa elevilor si a parintilor). 

De multe ori am refuzat sa dau bani pentru 8 Martie, Craciun, 1 Martie & co.. Si ghiciti ce? Nu m-a certat niciun profesor si nici pe mama nu a mustrat-o invatatoarea/diriginta. Doar de la colegii care strangeau fondul sau de la parinti poate sa fi primit o atentionare, dar asta nu m-a pus la coltul de rusine al clasei. Mi s-a inteles si acceptat decizia.

Astazi, in schimb, nu imi vine sa cred ce dimensiuni a capatat acest obicei.

Romania si educatia, incotro? Cum arata evolutia sistemului de invatamant?

MSZ

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ