Treceți la conținutul principal

Razboiul cu trecutul se castiga in doi

M-am risipit, de multe ori, in suflete neincapatoare.

Tot vreau sa ofer iubire acolo unde frica si deznadejdea ocupa prea mult loc, incat sa mai incapa si sentimentele mele.

Si apoi sufar pentru ca sunt respinsa cand, de fapt, singura mea vina este ca nu sunt vinovata de starea in care a ajuns sa se complaca el. Iau asupra mea pedepsele ce sunt destinate celor ce au calcat cu bocanci in inima celui pe care il doresc si ma las pe nedrept asuprita.

Tot ma incapatanez ca dragostea invinge, ca ea descatuseaza, ca ea vindeca tot ceea ce pare condamnat la pieire... dar sunt om si la un moment dat obosesc si eu sa ma mai las ingenuncheata. Nimic nu este mai dureros decat sa vezi ca eforturile tale se pierd in ecouri surde si ca intentiile tale devin baloane de sapun- atat de fragile, pe cat de incantatoare.

Il caut cu mainile printre cearceafuri sifonate... si ce distanta ne desparte si ce departari stau intre noi, desi parem atat de aproape.

Mai plang, din cand in cand, in noptile grele, atunci cand nici macar luna nu ma priveste, cand cerul e plin de nori, de pustiu... oglinda a sperantei mele.

Nu stiu daca il iubesc, daca il detest, daca il ranesc... nu stiu ce am facut, ce n-am facut, ce-as fi putut. Stiu doar ca atarnata intr-un colt al fiintei mele mai sta o dorinta, un crez, o nerenuntare. Si lupt- cu demonii lui, cu umbrele mele, cu tot imprejurul, cu tot intrinsecul... cu tot ceea ce ne opreste calea, ori ne stinge chemarea.

Mai obosesc din cand, in cand in singuratatea pe care tot incerc sa o transform in uniune cu celalalt. Ma doare sa simt ca doar eu port arme si caut dreptate, in orice razboi cu intunericul trecutului este important sa ai un camarad. Doar ca al meu este ranit si desperat... sta pe margine si-mi spune ca e prea tarziu, ca am pierdut, ca eforturile sunt inutile. Dar eu inca mai cred si nu stiu sa renunt..

Frica nu imi este ca ma sacrific, aceasta e o alegere, dar risc sa devin ceea ce incerc sa salvez... - MSZ

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ