Treceți la conținutul principal

Sa te astept - de ce?

„Te rog sa ma astepti! Acum nu te pot iubi, nu putem fi impreuna. Poate maine. Azi nu am cum.”

Ma uit nedumerita la el si incerc sa inteleg ce-mi cere, ce-mi spune, ce vrea. Cum adica azi nu? De ce? Ce sa stea intre noi daca dorinta este prezenta in amandoi? Si de ce sa-l astept? Ce sa fac eu in starea de asteptare?

Pana la urma, unde se afla acel maine? Si cum mi-l poate garanta cineva?

Care dintre noi este mai egoist: eu – pentru ca il vreau acum, sau el – pentru ca imi cere rabdare? Si, mai ales, cum am ajuns in situatia asta?

Dezorientata incerc sa cladesc argumente, scuze, pretexte. Tot eu. Mereu eu. De ce numai eu?

El ma asigura ca maine va fi cu mine, dar eu pot sa ii garantez ca voi sti sa il astept? Si daca il astept in van si el prelungeste acest „maine”, pe care il resimt dureros de nesigur, spre un „niciodata”?

Cate intrebari si cat de complicat am facut sa fie totul, cand, de fapt, ar fi trebuie sa fie atat de simplu. Eu il vreau. El ma vrea. Restul sunt detalii. Nu am nevoie sa fie totul perfect, sau usor. Am nevoie SA FIE – pur si simplu, pentru ca stiu ca impreuna putem sa trecem peste toate si putem sa schimbam tot ceea ce ne este potrivnic. Suntem camarazi, mai presus de orice, nu? Trebuie impreuna sa luptam si sa construim! Doar ca el nu simte ca poate. Isi aduce tot felul de reprosuri, incarcari de constiinta si simte ca ma tine in loc, ca este nedrept sa ma cuprinda cu inima, cat timp mintea ii sta si-n alta parte.

Ar vrea si totusi parca n-ar vrea. Pune tot felul de scenarii pesimiste inainte si incearca sa argumenteze lasitatea. Nu pot sa cred ca un barbat, care doreste o femeie cu toata fiinta, nu va gasi, ori nu va face el o cale pentru a fi cu ea. N-am sa inteleg niciodata cum ai putea sa renunti la ceea ce iti doresti din tot sufletul, doar pentru ca pot aparea complicatii, ori pentru ca sunt cateva obstacole pe drum. Nici Roma nu s-a construit intr-o zi, daramite povestea noastra de dragoste.

Il rog sa nu plece. Ii spun ca am nevoie de el azi, acum, pentru ca nu ma intereseaza maine, atunci. Spre nicicand pot mereu sa creez scenarii, pentru momentul actual am nevoie doar de real si este tot ceea ce conteaza.

Hai, sa nu-l mai planuim pe maine, in detrimentul lui azi!

If you wait until we are ready, we will be waiting for the rest of our lives.

MSZ

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ