01 ianuarie 2014

Sunetul tacerilor noastre

Sunetul tacerilor noastre framanta absurd sufletul meu.

O departare de liniste, o soapta de aproape - te simt ca-mi esti aievea si somnul il simt pe ploape.

Mi-e dor sa adorm pe pieptul tau, sa-ti simt parfumul, pielea, trupul.

O clipa a bataii de inima sa o dedic momentului cu tine.

Si fraze fara sens imi sageteaza gandurile si nu imi dau seama cand, cum si unde s-a intamplat iubirea noastra.

Parca eram cu tine si nu am fost a nimanui pana sa te intalnesc.

Parca m-au strabatut galaxii intregi si o planeta mi-a fost suficienta sa te gasesc.

Glasul imi murmura cuvinte pe care nu am stiut ca o sa le inteleg, pe care nu am crezut ca le cunosc… dar pe care le simt in toata fiinta mea.

Si-mi dai fiorul unei reintalniri, regasiri, renasteri a vietii toata. De parca inainte de tine a fost doar golul, iar acum ma umplu cu simtire.

Nu-ti cunosc gandul si simtul, nu-ti stiu a-ti deslusi tacerile. Ma pricep de cele mai multe ori prea prost sa te citesc… ca o scolarita ce abia descopera alfabetul.

Tu esti inceputul si eu ma incep cu tine.

Tu poti sa fii sfarsitul si ceea ce ai facut din mine se va termina cu tine.

N-am nevoie acum sa ma gandesc la viitor, nu mai stiu niciun trecut.

Am un prezent in care-mi esti… si asta-i tot ce-mi este cunoscut.


Sunt cuvintele pe care as vrea sa ti le spun si nu am niciodata curajul sa o fac… asadar, le scriu aici cat ma pricep si, poate, cum stiu eu mai bine. 

Ramai langa ceea ce ai facut din mine,
MSZ

Niciun comentariu:

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...