Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din februarie, 2014

Indemn pentru o lume civilizata

Dragi jurnalisti, in special jurnaliste, incetam si noi cu sexismele de tipul "blonda lui...", "secretara lui...", "frumoasa X", "sexy consiliera" & co., mai ales in domeniile serioase, in care si asa femeile sunt discriminate pe astfel de criterii? Sau macar incepeti cu epitete si pentru barbati: "chelul de la", "subalternul lui", "macho manul de la", "mustaciosul X" etc..

Parca nu suna bine sa alaturam astfel de cuvinte, daca vrem sa ii ia lumea in serios, nu?
Si acest indemn mi-as dori sa se aplice la scara larga, daca dorim sa ne consideram civilizati. chiar nu este cazul sa ne catalogam in fel si chip, daca nu aceste lucruri sunt cele care ne fac apti sau inapti pentru diferite performante profesionale.

P.S.: Am spus in special jurnaliste, deoarece daca noi, femeile, ne catalogam in fel si chip nu putem sa le reprosam barbatilor ca sunt misogini.
MSZ


Acum, la despartire

Poc!

Cioburi si aschii, ai grija!

Tabloul s-a spart. Tot ceea ce credeai despre viata ta se afla, acum, sfaramat la picioarele tale. Vezi bucati din El, in timp ce calci pe bucati din Tine. Parca erati frumosi voi doi. Parca va potriveati.

Nu te-ai gandit ca peretele-i subred si ca nu va putea sa sustina greutatea. Asa se intampla cu panotarea: nu poti sa pui orice, oriunde. Nu era suficient ca mana ta proptea tabloul in zid... nu il aveai si pe El sa te echilibreze.

A fost suficient un moment de neatentie si de oboseala pentru ca totul sa fie acum facut tandari.
Ia matura si apuca-te sa faci curatenie! Nici macar sa nu iti treaca prin minte sa te apuci sa lipesti! Vrei sa traiesti toata viata admirand crapaturi?!

Nu. De fapt, cel mai bine ar fi sa faci tu primul si ultimul pas si sa parasesti incaperea. Oricum el nu mai trecea de mult prin ea. Era prea ocupat. Asa ca ar fi cazul sa fii si tu absenta... cand se va trezi din buimaceala va realiza cat a gresit si ca te-a pierdut.

Sunt…

Despre arta si alte naluciri

Acum doua saptamani vorbeam cu un politician din Romania despre arta, despre teatru, despre estetica. Am vazut un Om, dincolo de culoarea politica, de ideologie, de greseli.

Dialogul a inceput natural cu povestile mele despre perioada in care am lucrat la Galeriile Artmark, despre felul in care un tablou este valoros prin sine insusi, prin ceea ce reuseste sa trezeasca in tine- privitorul. Apoi mi-a povestit cum a inceput sa colectioneze opere de arta pentru a evada din cenusiul cotidian. Imi spunea cum mergea la teatru de la premiera piesei, pana spre ultimele reprezentatii pentru a vedea evolutia si chiar plictisul la care ajungeau actorii la final.

I-am intarit argumentatia spunandu-i ca asa vad si eu aceasta lume a rolurilor jucate pe scena oficiala: un spectacol de teatru reprezinta un moment unic in viata privitorului, pentru ca piesa si momentul pe care il vezi tu nu se va repeta niciodata, chiar daca se va mai juca de "n" ori, intotdeauna va fi ceva diferit (niciodata…

Cum sa nu crezi in iubire?

Societatea este indobitocita in ceea ce priveste iubirea pentru ca ii indoctrineaza gresit pe toti cei care vor sa creada in ea.

Cunosti si tu sentimentul dupa "n" dezamagiri cand iti spui ca asa va fi mereu si ca degeaba speri? Sau prietenele care iti ofera si povestea esecurilor pe care le-au avut si insista sa iti intareasca si mai mult convingerile ca nu exista iubire, fidelitate, respect si "pana la adanci batraneti"?!

Stii ce se intampla cu un copil daca in anii sai de formare este zilnic instruit ca nu poate sa faca nimic, ca nu e in stare de nimic, ca el insusi este un nimic?! Exact! Devine fix nimic.

Asa si cu iubirea si relatiile, daca asta propovaduiti asta primiti! Si cresteti frustrari si ajungem niste jeguri umane ce constant isi saboteaza si manipuleaza semenii.

Ei bine, eu sunt copilul caruia cu cat ii strigi mai tare ca este neputiincios, cu atat mai mult imi doresc sa iti dovedesc ca nu ai dreptate!!!
MSZ

Exercitiu de eliberare

Ia o foaie de hartie!

Scrie-ti pe ea toate fricile, toata nelinistea, tot ceea ce simti ca iti e obstacol! 
Citeste ceea ce ai scris!

Acum, rupe foaia si arunca bucatile la cos! Tot ceea ce te impiedica sa evoluezi este mentalitatea nepotrivita!

Evalueaza-ti calitatile, nu te lasa coplesit/a de pesimism!
TU nu esti temerile tale!

Felicitari, Simona Halep!

Avem o romanca ce este, astazi, numarul 9 in WTA (Women's Tennis Association )!

Mai tineti minte ce scriau la inceputurile ei de cariera jurnalistii despre aceasta minune de om?! Nu ii interesa decat ce marime poarta la sutien inainte si dupa operatie. Asa au facut si cu Sorana Carstea, tot ce scoteau in evidenta era catalogarea ei ca fiind una dintre cele mai frumoase tensimene. Pentru ca romanul doar asta este obisnuit sa vada. Tin minte ca era exasperata de insistenta jurnalistilor asupra unui subiect care nu o definea deloc in ceea ce privea cariera si rezultatele ei. In loc sa fie intrebata despre tenis, pe ea o intrebau despre sani. Nu imi doresc sa ma gandesc ce era in sufletul ei. Se vede ca este sportiva si ca are bine pusa la punct tehnica stapanirii de sine, pentru ca eu cred ca le dadeam cu paharul de apa in cap daca indrazneau sa ma intrebe astfel de maruntistiuri cand eu stiam cum zi de zi muncesc si ma zbat sa fac performanta.

Astazi, ieri si dupa fiecare victorie…

Desavarseste-te

Draga mea, te rog sa iti aduci aminte faptul ca manechinele, cantaretele, prezentatoarele TV & co. sunt platite si pentru a aratat bine. Ele TREBUIE sa aiba mereu corpul perfect!

Pentru tine, in schimb, este important sa arati bine, sa fii mandra de tine si de corpul tau, dar energia ta nu trebuie consumata aproape exclusiv pe partea fizica.

Ai grija de sufletul si mintea ta, ele iti sunt principala carte de vizita!

Nu te infometa, dar nici nu te neglija!

Nu te bombarda cu ganduri negative despre felul in care te infatiseaza oglinda, dar nu fi delasatoare!

Nu te compara cu ceea ce vezi in reviste (daca ai sti ce inseamna un fotograf bun, o lumina buna si miile de efecte ai intelege ca nu vezi in poza realitatea), dar tinteste cat mai sus!

Te rog frumos, intotdeauna sa te ingrijesti de trupul tau, de cultura ta si, mai ales, de spiritul tau!

MSZ


Femeile si nevoia de conclav - sau cum ne sapam, de multe ori, propria groapa

De cate ori nu ai fost tentata sa ceri o parere, doua, toate unei prietene? Sa simti, destul de bine, in sinea ta care este varianta pe care iti doresti sa o alegi, dar sa cauti repede un responsabil in luarea deciziilor?

Daca ai facut acest lucru de nenumarate ori inseamna ca in mod CERT esti femeie.

Un fel de masochism dus pana la paroxism. Nu vreau sa inteleaga cineva ca incurajez solitudinea si o viata lipsita de prietenie, ci doresc sa invatam sa discernem intre CALITATE si cantitate.

Prieten iti este acela care nu te incurajeaza sa iei o hotarare impusa, gandita, ori aplicata in trecut si de el, ci stie sa te asculte si sa te ajute sa vezi in tine ce vrei, cu adevarat, sa faci.

Nu suport ideea de a dicta cuiva viata si, in mod automat, nu accept sa imi fie mie impus traseul. Daca vin la tine cu o problema inseamna ca vreau sa ma asculti, nu sa ma judeci si sa imi dai ordine. Daca vin descurajata si descumpanita, imbarbateaza-ma, nu ma coplesi. Nu imi spune tu daca e potrivit el…

Intrebari de inceput, in sfarsit!

Ai simtit vreodata nevoia, incarcata fiind cu toate gandurile tale, sa te prabusesti pur si simplu oriunde apuci si sa stai acolo pana cand te descarci de tot negativismul acumulat?

Sa plangi, sa privesti in gol, sa te intinzi pe spate si sa te uiti la cer... sa fii atat de prezent cu tine incat sa nu iti pese cine ar putea sa te vada si sa te creada nebun, pentru ca zaci pe jos voluntar si nepasator?

Sa te eliberezi de toata durerea acceptandu-ti demonii si slabiciunea?

Sa te ridici apoi cu alte forte si complice cu tot ceea ce vezi, cu umbra din tine sa te aventurezi inca o data in viata?

Sa nu te mai intereseze decat ceea ce urmeaza sa faci si nimic din ce a fost?

Sa te duci la el fara teama ca ai putea sa il pierzi si sa ii marturisesti tot ceea ce ai ascuns tacand?

Sa nu te intereseze decat sa te implinesti?

Sa lasi destinul sa lucreze impreuna cu tine, ci nu impotriva ta?

Sa te dezbraci de scuturi si de armuri in fata lumii si sa realizezi ca acum, de fapt, esti cu adevarat put…

Femeile si Iubirea (dialog real, recent)

"-Stii cum eram acum o saptamana, Marina? Plangeam...plangeam cu muci!
-Of, relatiile astea!
-Da, dar as mai plange. As mai plange inca o saptamana doar pentru pupatul ala pe frunte, de la sfarsit. Stii ce zic, nu?
-Oh, da!"

Toti avem demoni si scenarii... important e ca atunci cand ii scoti la suprafata, el sa fie acolo si sa te sarute... si atunci intelegi toata suferinta exorcizarii.

Tacerile ce ne apasa

Era seara si prea tarziu afara, cat si in noi.

Si-mi spune oftand:
-Niciodata nu o sa poti sa ma intelegi!

Tot ceea ce am stiut in acel moment au fost lacrimile care imi inundau ochii. Tot ceea ce imi doream era sa ii strig "Eu fac toate eforturile sa te inteleg, dar tu nici macar nu te obosesti sa incerci sa imi explici". In schimb, am tacut si am ales sa privesc, din nou, pierduta pe geamul taxiului... acelasi oras pustiu si indiferent.

Si tot ceea ce gandeam era "Orice ai face pentru el, nu va observa. Niciodata nu va fi indeajuns sacrificiul tau.". Si incercam sa nu mai plang constientizand atata nepasare, neobservare, neincredere.

De ce nu era evident si pentru el? De ce nu aprecia tot efortul meu? De ce vedea doar momentele cand cedam, niciodata pe acelea cand cladeam?

Cu toate acestea, simt ca nu pot sa renunt. Nu stiu de ce si ma doare. Nu as fi vrut decat sa stie sa ma impace... tot ce avea de facut era sa ma ia de mana si sa ma sarute.
...dar a ramas ine…

Sa nu mai pocim limba romana (1)

Astazi ma simt generoasa si vreau sa impartasesc cu voi un nou secret al limbii romane: pleonasmul pe care multi dintre noi il facem atunci cand folosim expresia "dar totusi".

"Dar" (conjunctie) este sinonim cu "totusi", ergo spunem un fel de "totusi totusi" sau "dar dar" atunci cand le alaturam... si nu suntem balbaiti, nu-i asa?!

Corect este "si totusi"!

MSZ

De cand a devenit CNA-ul mai catolic decat Papa?!

Saptamanile trecute auzeam/vedeam decizia de inchidere a postului Taraf TV. Nu am niciun fel de afinitate pentru acest gen de muzica si, daca ar fi sa fiu corecta, intre versurile "sa moara dusmanii mei de ciuda" si intre "am o inima de dat unui barbat care sa stie ce sa faca langa mine in pat" diferenta de nuanta o da numai muzica pe care sunt cantate. Pe mine, una, ma bucura decizia, dorindu-mi sincer ca noile generatii sa nu mai fie prostite de asemenea (dez)acorduri. Insa, traiesc in era internetului si stiu foarte bine ca singurii care mai sunt "afectati" de scoaterea din grila a postului TV mentionat sunt cei care au o inaintata si eventual nu au disponibila o conexiune la internet. Restul sunt garla pe net si sunt convinsa ca mai degraba stau pe YouTube si isi asculta idolii, decat la TV.

Saptamana aceasta, dupa episodul manele si manifestul anti Nymphomaniac II (Pudicii de noi! Mi s-a parut fantastic ca intre membrii CNC care au votat pentru se…

Nu vreau sa ma cert

Nu imi place sa ma cert! 
Detest ideea de ciondaneala, de injurii, de cuvinte grele aruncate catre celalalt, de suparari ce tin zile, luni, ani. Recunosc ca am si eu momentele mele in care cedez si explodez si, inevitabil, ma trezesc intr-o plina discutie in contradictoriu, unde nu mai cunosc nicio urma de ratiune si dau afara tot veninul.

Multi oameni spun ca la suparare tot ceea ce zici este ceea ce gandesti. Dati-mi voie sa ii contrazic! Cred ca in acele momente de tensiune maxima, de fapt, esti tentat sa scoti din tine toate fricile, temerile, angoasele, demonii si scenariile cele mai urate pe care le-ai tinut in tine, crezand ca poti sa le controlezi. Cand ii urlii vrute si nevrute, nu te raportezi la el cu inima, ci cu tot ceea ce ai mai rau din tine. Atunci, abia atunci, ai curajul sa iti eliberezi toate prezumtiile sumbre pe care analize mult prea subiective ti le-au dat ca rezultat.

Afirmam, asadar, la inceputul acestei marturisiri ca-mi este le…

"Te" pentru ca esti TU

„De ce ma iubesti?”- te aud punandu-mi intrebarea aceasta si nu reusesc sa inteleg sensul si rostul ei. Este ca si cum m-ai intreba „De ce respiri?”. Chiar crezi ca o serie de motive, de check-uri sunt cifrele care imi dau suma totala a iubirii pentru tine? Nicidecum. Iubirea, daca este iubire, nu se bazeaza decat pe simplul sau fel de a fi.

Te iubesc pentru ca te iubesc. Da. Pur si simplu. N-am nevoie de motive, am nevoie doar ca tu sa-mi fii. Simplul fapt ca existi, ca te-am aflat, ca esti parte din viata mea imi este rationament suficient pentru iubire. 
Nu are legatura cu numele tau, cu profesia ta, cu felul in care arati, cu nimic palpabil. Singura conditie pentru infaptuirea acestui sentiment este insasi existenta ta.
Este greu, intr-o lumea atat de insetata de palpabil si rational, sa poti sa intelegi ca cineva te iubeste cu tot cu imperfectiunile tale, cu tot cu ifosele tale, cu tot cu starile tale. Este atipic ca cineva sa te mai doreasca pur si simplu, fara sa ai o serie de …

Grapini si limba romana (ep.2 - din pacate)

Stima Dna. Ministru, mi-as dori din suflet sa va pot scrie acest mesaj cat mai gresit, astfel incat sa fie pe intelesul Dvs.. Nu pot! Va rog sa imi acceptati aceasta slabiciune de a-mi respecta suficient de mult limba incat sa depun toate eforturile necesare pentru a nu o faulta!

Mi-ar placea (sa zic „place”?) sa ne explicati si noua ce este acela „salarul” si cum se „creeeeeeeeee(sunt suficienti de „e”?!)aza” locuri de munca la privat, care vor fi platite cu 50% din venitul „angajatilor de la buget” (sa inteleg ca angajatii la stat vor avea o reducere substantiala a salariului pentru a se redistribui acei bani catre firme?!)... de data aceasta in limba romana.

Singura explicatie pe care o pot gasi acestei indrajiri de a va scrie, in continuare, parerile in cel mai spurcat mod cu putinta (desi v-a fost semnalata de presa si nu numai problema GRAVA pe care o aveti cu limba romana - pe care, se pare, ca o URATI sincer, din moment ce scuipati cu atata pasiune peste orice norma de bun sim…

Arta de a te desparti (pe scurt)

Mi-e scarba. Mi-e scarba de oamenii aceia care au fost impreuna pana la un punct - cand au realizat ca au interese diferite, iar la momentul separarii drumurilor arunca doar bolovani inspre celalalt. Nu putem sa avem demnitatea de a intelege ca nu toata lumea trebuie sa fie de acord cu noi si ca avem dreptul sa mergem fiecare pe alta cale?

Cat timp nu imi faci rau, esti liber sa te manifesti cum vrei. Eu nu am de ce sa spun acum ceva urat despre tine, daca pana mai ieri te ridicam in slavi - o astfel de actiune va indica ce fel de om sunt eu, nu celalalt.

Demnitate... ce cuvant mare pentru micimea unora. - MSZ

Unde o scoti in oras (?!)

Am lamurit acum cateva saptamani ce semnificatie poate avea fiecare tip de invitatie la masa . Dupa cateva dezbateri asupra celor mai elegante si high-class localuri in care un barbat trebuie sa invite o femeie, la prima intalnire, daca doreste nu neaparat sa o impresioneze, cat sa ii demonstreze ca ocupa o pozitie de top in ceea ce priveste atentia si interesul sau - am ajuns la cateva clasificari. (nu sunt toate, ci cu greu am incercat sa ma rezum la 3 exemple)

Cina:
1. Isoletta – elegant, intim, select
2. Patrizia – aparte, distins, rafinat
3. Zabaione – aici principalul argument a fost mancarea, apoi ambientul si rafinamentul

Pranz:
Isoletta si Zabaione au fost si ele pe lista, dar pentru a nu repeta am facut si o alta clasificare:
1. La Cantine Du Nicolai
2. La Brasserie
3. Osho

Mic dejun*:
Va spuneam ca micul dejun este, de fapt, cel facut de el, in timp ce ea pregateste cafeaua. Oferta ni s-a parut destul de restransa in ceea ce priv…

Setea sufletului meu

Toti purtam asupra noastra rani, bagaje, cicatrici, demoni si frici. Problema intervine abia in momentul in care acestea ne impiedica sa mai traim frumos. Cand ne este teama sa mai fim, sa mai simtim, sa ne mai abandonam in speranta iubirii si a incercarii. Cand orice atingere ne arde si ne doare. Cand cuvintele sale sunt pentru noi sunete goale, seci de sens ce lovesc timpanele noastre care de atatea ori au auzit vanul promisiunilor in trecut. Cand ii pedepsim pe cei ce ar putea sa fie, din cauza tuturor celor ce au fost. Cand ne condamnam sufletul in neputinta si lantul singuratatii si ne izolam inima din vazul iubirii.

Si ii cerem sa nu ne iubeasca pentru ca avem patata memoria si siguranta. Si ne doare ca nu putem sa ii dam tot ceea ce ne ofera. Si ne dorim sa fim capabili, din nou, de simtire. Si ne tinem, totusi, departe… strigand inutil durerea neputintei de a fi, prin a simti.

Mi-am pus si eu atatea oprelisti si transfigurari cand simteam ca in j…

Tu, cat timp mai dai vina pe altii pentru nefericirea ta?

Ne multumim cu putin?!

Mi-e greu sa cred ca este cu putinta acest lucru, ci mai degraba as afirma ca ne multumim cu ceea ce credem ca meritam. Daca avem constiinta a ceea ce suntem, a ceea ce avem de oferit, dar mai ales a ceea ce trebuie (ca si consecinta a primelor doua) sa primim, nu avem cum sa ne putem complace in mediocritatea unei oferte pe care nu o acceptam a fi potrivita noua.

Relatiile cu ceilalti suporta caraterul unui schimb continuu: de gesturi, idei, afecte, pretentii si intentii. Putini sunt aceia care daruiesc fara asteptari, iar daca asteptarile nu vin dinspre ceilalti, vin dinspre ei insisi. Adica, pot sa nu am vreo dorinta sa imi oferi tu ceva in schimbul a ceea ce ti-am dat, ci sa imi ofer eu mie o imagine frumoasa a mea, pentru ca am facut gestul unei daruiri neconditionate.

Am avut de multe ori teama unor “de ce-uri”ale limitelor acceptarii mele: De ce dau? De ce nu primesc? De ce ma multumesc cu ceva ce imi este insuficient? & co. si am crezut ca trebuie sa c…