Treceți la conținutul principal

Despre arta si alte naluciri

Acum doua saptamani vorbeam cu un politician din Romania despre arta, despre teatru, despre estetica. Am vazut un Om, dincolo de culoarea politica, de ideologie, de greseli.

Dialogul a inceput natural cu povestile mele despre perioada in care am lucrat la Galeriile Artmark, despre felul in care un tablou este valoros prin sine insusi, prin ceea ce reuseste sa trezeasca in tine- privitorul. Apoi mi-a povestit cum a inceput sa colectioneze opere de arta pentru a evada din cenusiul cotidian. Imi spunea cum mergea la teatru de la premiera piesei, pana spre ultimele reprezentatii pentru a vedea evolutia si chiar plictisul la care ajungeau actorii la final.

I-am intarit argumentatia spunandu-i ca asa vad si eu aceasta lume a rolurilor jucate pe scena oficiala: un spectacol de teatru reprezinta un moment unic in viata privitorului, pentru ca piesa si momentul pe care il vezi tu nu se va repeta niciodata, chiar daca se va mai juca de "n" ori, intotdeauna va fi ceva diferit (niciodata replicile nu vor fi rostite la fel, desi sunt aceleasi).

Am continuat apoi sa dezbatem despre pictura si am vorbit despre valoarea estetica a tabloului, frumosul ca reflectie a emotiei pe care o trezeste o culoare, un peisaj, o tehnica in sufletul celui care invata sa il admire. Aceasta-i vesnicia si frumusetea artei: capacitatea unui obiect de a prinde viata prin intermediu celui ce uitandu-se la el, invata sa il priveasca.

Usor, firesc, discutia a alunecat spre muzica, cea clasica, bineinteles. Imi povestea cum tatal sau le punea in fiecare week-end discuri si cum casa se umplea de sunetul operelor lui Mozart, Beethoven. Mi-am amintit cu drag cum si la mine in casa, in fiecare duminica dimineata, tatal meu care m-a crescut se trezea si asculta Verdi, Chopin & co..

Eu asa am crescut, cu o inclinatie si o fascinatie a esteticului sub toate formele. Aveam apetitul mereu nesaturat pentru literatura, pictura, muzica si tot ceea ce reusea sa scoata cele mai interesante trairi ale intrinsecului ce ma compune.

Mi-as dori ca fiecare om, fiecare copil sa aiba sansa unor astfel de momente... unor astfel de dalti care sa-i contureze spiritul si Sinele.

Week-endul acesta va provoc sa va priviti prin intermediul Artei, sub toate formele pe care le are!

MSZ

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ