10 februarie 2014

Intrebari de inceput, in sfarsit!

Ai simtit vreodata nevoia, incarcata fiind cu toate gandurile tale, sa te prabusesti pur si simplu oriunde apuci si sa stai acolo pana cand te descarci de tot negativismul acumulat?

Sa plangi, sa privesti in gol, sa te intinzi pe spate si sa te uiti la cer... sa fii atat de prezent cu tine incat sa nu iti pese cine ar putea sa te vada si sa te creada nebun, pentru ca zaci pe jos voluntar si nepasator?

Sa te eliberezi de toata durerea acceptandu-ti demonii si slabiciunea?

Sa te ridici apoi cu alte forte si complice cu tot ceea ce vezi, cu umbra din tine sa te aventurezi inca o data in viata?

Sa nu te mai intereseze decat ceea ce urmeaza sa faci si nimic din ce a fost?

Sa te duci la el fara teama ca ai putea sa il pierzi si sa ii marturisesti tot ceea ce ai ascuns tacand?

Sa nu te intereseze decat sa te implinesti?

Sa lasi destinul sa lucreze impreuna cu tine, ci nu impotriva ta?

Sa te dezbraci de scuturi si de armuri in fata lumii si sa realizezi ca acum, de fapt, esti cu adevarat puternica - acceptandu-ti vulnerabilitatea?

Sa nu mai ai teama de nimic? - MSZ

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...