Treceți la conținutul principal

Nu vreau sa ma cert

Nu imi place sa ma cert! 

Detest ideea de ciondaneala, de injurii, de cuvinte grele aruncate catre celalalt, de suparari ce tin zile, luni, ani. Recunosc ca am si eu momentele mele in care cedez si explodez si, inevitabil, ma trezesc intr-o plina discutie in contradictoriu, unde nu mai cunosc nicio urma de ratiune si dau afara tot veninul.

Multi oameni spun ca la suparare tot ceea ce zici este ceea ce gandesti. Dati-mi voie sa ii contrazic! Cred ca in acele momente de tensiune maxima, de fapt, esti tentat sa scoti din tine toate fricile, temerile, angoasele, demonii si scenariile cele mai urate pe care le-ai tinut in tine, crezand ca poti sa le controlezi. Cand ii urlii vrute si nevrute, nu te raportezi la el cu inima, ci cu tot ceea ce ai mai rau din tine. Atunci, abia atunci, ai curajul sa iti eliberezi toate prezumtiile sumbre pe care analize mult prea subiective ti le-au dat ca rezultat.

Afirmam, asadar, la inceputul acestei marturisiri ca-mi este lehamite de cearta si o sa va  lamuresc de ce prin, cred eu, cel mai graitor exemplu. 

Am ajuns sa imi dau seama cat de distructiva si inutila este eliberarea furiei si mentinerea unor resentimente fata de un om drag, cand o cunostinta mi-a relatat una dintre cele mai urate intamplari posibile. Se certa, in cei mai nocivi termeni, cu iubitul ei, la telefon. Injuraturi, calomnii si tot felul de echimoze emotionale ieseau la suprafata. La un moment dat, el i-a inchis telefonul. Bineinteles ca, s-a confesat imediat prietenei sale despre cat este de „magar, dobitocul” si cam ce tupeu fantastic a avut sa ii faca asa ceva. Cateva minute mai tarziu, maxim o ora, a fost sunata pentru a fi anuntata ca el a murit. Exact! Vorbea cu ea la telefon si a facut accident de masina. Nu i-a inchis nicio secunda telefonul in nas – acela a fost momentul cand s-a produs impactul.

Va imaginati cum ar fi sa traiti cu povara ca ultimele cuvinte spuse unui om drag au fost doar niste manifestari ale nervilor? Sa nu mai aveti cum sa va retractati cuvintele, sa va impacati cu el, sa va eliberati de vina de a-l fi mustrat si postum (chiar daca nu cunosteati acest amanunt)?

Si atunci, ce rost are sa ne certam? De ce? Pentru ce sa traim cu povara vorbelor grele spuse si cu tacerea cuvintelor care chiar contau?

MSZ

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ