Treceți la conținutul principal

Setea sufletului meu

Toti purtam asupra noastra rani, bagaje, cicatrici, demoni si frici. Problema intervine abia in momentul in care acestea ne impiedica sa mai traim frumos. Cand ne este teama sa mai fim, sa mai simtim, sa ne mai abandonam in speranta iubirii si a incercarii. Cand orice atingere ne arde si ne doare. Cand cuvintele sale sunt pentru noi sunete goale, seci de sens ce lovesc timpanele noastre care de atatea ori au auzit vanul promisiunilor in trecut. Cand ii pedepsim pe cei ce ar putea sa fie, din cauza tuturor celor ce au fost. Cand ne condamnam sufletul in neputinta si lantul singuratatii si ne izolam inima din vazul iubirii.

Si ii cerem sa nu ne iubeasca pentru ca avem patata memoria si siguranta. Si ne doare ca nu putem sa ii dam tot ceea ce ne ofera. Si ne dorim sa fim capabili, din nou, de simtire. Si ne tinem, totusi, departe… strigand inutil durerea neputintei de a fi, prin a simti.

Mi-am pus si eu atatea oprelisti si transfigurari cand simteam ca in jurul meu incepe sa semene a iubire. Stii care era prima mea reactie in fata emotiei? Fugeam! O alungam! O refuzam! O incarcam de negativ si de nesiguranta! Refuzam sa cred ca este autentica si incercam prin toate caile sa ii arunc pe umar vina inchipuita si fapte de care nu se facea ea vinovata. Platea iubirea noua, pentru pacatele tuturor subterfugiilor trecute. Si o izolam si ma deziceam de ea. Ca o idioata ce credea ca doar asa este in siguranta!

Si-n timpul acesta stii ce se intampla cu sufletul meu? Se ofilea si putrezea din cauza incapatanarii mele absurde. Plangea si sangera aruncat intr-un cotlon al fiintei mele, mult prea orgolioasa pentru a accepta iubirea. Refuzam sa dau apa desertului din mine doar pentru ca imi era frica de furtuna… si am preferat atata timp sa raman seaca, arida, crezand ca doar cutezatorului ce va cauta cu indarjire oaza merita sa ii daruiesc din mine. De parca as putea sti de dinainte cine merita, cine apreciaza si cine ramane.

Unora le sta bine cu drumul si adapatul de ocazie. Nu poti sa cunosti unde vrei sa ramai daca nu te duci acolo. Nu poti sa iti refuzi dreptul la dragoste si la fericire, doar pentru ca in trecut oazele s-au dovedit a fi Fata Morgana- iluzie care ne face sa credem ca vedem realitate acolo unde nu este decat desert.

Eu insa nu am dreptul sa ma privez de ceea ce imi este destinat: iubire! "E greu sa lupti impotriva inimii, fiindca tot ceea ce doreste se cumpara cu pretul sufletului", spunea Heraclit, iar eu aleg astazi sa nu mai lupt cu mine, ci cu tot ce ar putea sa stea intre mine si destinul meu. Aleg sa simt, sa fiu, sa ma daruiesc, pentru ca altfel nu concep ca pot sa traiesc.

Si stii ceva? Mai bine sa te avanti in lupta si sa pierzi, decat sa duci o existenta mult prea banala si nimanui folositoare stand pe margine si numarand cum mai trec anii.

Aleg sa iubesc si sa traiesc! Cu orice riscuri!

...iar celui ce m-a ranit in trecut nu am decat atat sa ii mai spun: nu ai reusit sa ma distrugi…

MSZ

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ