Treceți la conținutul principal

Tu, cat timp mai dai vina pe altii pentru nefericirea ta?

Ne multumim cu putin?!

Mi-e greu sa cred ca este cu putinta acest lucru, ci mai degraba as afirma ca ne multumim cu ceea ce credem ca meritam. Daca avem constiinta a ceea ce suntem, a ceea ce avem de oferit, dar mai ales a ceea ce trebuie (ca si consecinta a primelor doua) sa primim, nu avem cum sa ne putem complace in mediocritatea unei oferte pe care nu o acceptam a fi potrivita noua.

Relatiile cu ceilalti suporta caraterul unui schimb continuu: de gesturi, idei, afecte, pretentii si intentii. Putini sunt aceia care daruiesc fara asteptari, iar daca asteptarile nu vin dinspre ceilalti, vin dinspre ei insisi. Adica, pot sa nu am vreo dorinta sa imi oferi tu ceva in schimbul a ceea ce ti-am dat, ci sa imi ofer eu mie o imagine frumoasa a mea, pentru ca am facut gestul unei daruiri neconditionate.

Am avut de multe ori teama unor “de ce-uri”ale limitelor acceptarii mele: De ce dau? De ce nu primesc? De ce ma multumesc cu ceva ce imi este insuficient? & co. si am crezut ca trebuie sa conditionez externul (persoana cealalta) pentru toate nemultumirile mele. Insa, ce vina au ceilalti ca eu simt ceea ce simt? Eu aleg starea in care ma aflu si in care imi permit sa continui sa exist, chiar si atunci cand sunt nemultumita, asadar ce vina are cel ce nu imi ofera, ori cel ce imi ofera prea putin?

Singura lui vina este ca a devenit, constient sau nu, groapa mea de gunoi in care arunc tot ceea ce, realizand ca depinde strict de mine, ma nemultumeste. Este atat de simplu sa dam vina pe ceilalti, pe viata, pe Divinitate si pe existenta pentru nemultumirile noastre, incat ne-ar fi incomod sa ne raportam la noi ca victima si calau.

Bineinteles, afirmatiile mele anterioare nu vor sa spuna ca doar eu imi port vina propriilor nemultumiri. Acestea sunt, intr-adevar, conditionate si de cauze externe, de intalnirea cu celalalt, dar eu am puterea, vointa, acel liber-arbitru de a decide cat suport, daca suport si de ce suport.

Pot sa contientizez astazi ca sunt fauritorul propriului meu destin? Pot sa constientizez ca eu am puterea si capacitatea de a ma plasa la margini de povesti, cand, de fapt, imi doresc sa fiu intriga lor? Atunci inseamna ca pot sa inteleg si ce trebuie sa fac pentru a schimba povestea, pentru a da eu desnodamantul dorit vietii mele.

In fiecare situatie, faptul ca nu alegem sa facem ceva este tot o alegere si singura constanta este schimbarea, care apare independent de noi si care nu este conditionata de actiunea noastra. Da, schimbarea nu are nevoie ca noi sa fim dinamici pentru ca ea sa aiba loc, insa daca alegem sa asistam pasivi la felul in care cursul vietii noastre curge si parcurge anii pe care ii avem, nu meritam sa ne plangem.

Vrei ca o schimbare (indiferent ca este determinata sau nu de tine) sa te duca acolo unde gasesti radacinile Eu-ului tau? Implica-te activ in viata ta. Nu te descuraja, nu te da batut, nu renunta sa iti cauti maximizarea confortului sub toate aspectele.

Da, este DATORIA ta sa iti oferi tot ceea ce iti doresti- nu a altora!

MSZ


--- si pe http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/tu-cat-timp-mai-dai-vina-pe-altii-pentru-nefericirea-ta-3110

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ