Treceți la conținutul principal

Cat suntem de mici... si de saraci

Lucrarea mea de licenta se intitula „Perspective etice asupra temei razboiului: studii de caz”. Am tratat in ea principalele 3 tipuri de teorii morale care stau la baza legitimitatii razboiului - datorita carora, practic, s-au intemeiat actualele legi din Dreptul International (pacifista, realismul amoral si realismul principial).

In baza celor doua criterii de jus in bello si jus ad bellum (partile componente ale teoriei razboiului drept) se iau deciziile politice actuale in ceea ce priveste declararea starii de razboi (vezi carta ONU). In fine, am simtit nevoia sa va plictisesc cu aceste amanunte pentru a lamuri ca nu sunt chiar pe langa subiect (cel putin la nivel teoretic, filosofic) si ca ceea ce se intampla in Crimeea, in momentul de fata, ne arata ca nu am invatat NIMIC din istorie si din trecut.

Ne lasam copiii sa vada/auda despre aceste atrocitati ce ar trebui sa le para preistorice, nu contemporane... oranduim pentru ei aceasta lume plina de orgolii, de sange, de teroare... si perpetuam un malum in se lasandu-le mostenire un apetit din ce in ce mai crescut pentru bani, putere si control. Si la final, stiti care e partea proasta: ca ORICUM toti murim si ca toata agoniseala noastra este un castel de nisip pe care il vedem puternica cetate. Nemurirea nu se cumpara lasand in urma crime si nedreptati, nemurirea nu poate fi cumparata... la final, pentru noi nu va conta, de fapt, decat ceea ce am trait in forul nostru interior - cat de seci si vlaguiti, sau cat de multumiti si satisfacuti vom inchide ultima oara ochii.

Nu stiu, poate ca sunt ultima naiva a omenirii, dar tot am impresia ca adevaratul nostru rol pe Pamant este triunghiul bine, fericire si iubire. Altfel, am fi fost lasati (de natura, de Divinitate, de cine vreti voi) simple animale ale caror unice griji sa fie mancarea si perpetuarea. Faptul ca suntem inzestrati cu ratiune si simtire arata ca avem alt scop pe lume, dar ne multumim sa ne reducem la instinctele primare de autoaparare si violenta pe care le extindem in cele mai sumbre scenarii si extreme... turbati, desi fizic nu suferim de rabie. Stapaniti de ceea ce ar trebui sa stapanim. Cat suntem de mici si de saraci...

MSZ

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

... si iti multumesc

Nu ti-am inteles absenta. Nu ti-am cunoscut prezenta. Surd ai fost rugamintilor mele si mut te-au gasit dorintele mele. Ai secatuit pana cand m-ai transfigurat. Ai luat pana cand m-ai lasat a nimanui... Si iti multumesc!

Acum am inteles sa iti fiu recunoscatoare. Fara durerea ce atunci ai sadit-o in mine nu ar fi rasarit nicicand cea care astazi stie. Am invatat sa ma tin completa in lipsa oricui, pentru ca oricum imi apartin mie in totalitate. Am putut sa ma intregesc prin mine si cu mine, in strigate infundate in perne noaptea, in lacrimi siroaie dimineata, in dupa-amiezi lipsite de vlaga. Pana cand in acea zi, neasteptata, dar indelung ceruta, m-am privit in oglinda si am hotarat sa ma opresc si sa incep sa ma iubesc. Mi-am privit ochii grei de atatea nevazute si am inteles ca sunt frumosi, ca merita lumina, nu intuneric. Nu mai eram o straina, nu mai fugeam de mine. Ma recunosteam, in sfarsit. Eram eu in spatelel tuturor schimbarilor fizicie, eram mai autentica decat am vazut pan…

Efeminarea barbatului

Nu stiu ce-or pune astia in mancare, de la o vreme incoace, dar simt ca e prea mare cantitatea de estrogen pe care o ingereaza urmasii lui Adam. Nu voi vorbi despre "fashion" sau mersul la cosmetica, mi se pare ca aici ne raportam la bun-gust si sfidarea ridicolului - o balanta care, daca stii sa o tii in echilibru, iti subliniaza masculinitatea, in niciun caz nu ti-o anuleaza.

Eu la comportament observ dereglari hormonale. Acum, ei asteapta sa fie curtati, invitati si vanati. Au cam apus zilele in care rolul decisiv al cuceritorului era jucat de El. Cati mai stiu sa ia fraiele din mana femeii si sa isi asume rolul de conducator, in timp ce ea are responsabilitatea de a-i fi copilot? Sa ii deschizi portiera. Sa o ajuti sa isi dea haina jos, cand sunteti intr-un local. Sa ii tragi scaunul ca sa se aseze la masa, nu sa cada. Sa o intrebi ce vrea sa isi comande si sa vorbestu tu cu ospatarul. Sa ii tii usa deschisa la plecare, dar sa stii ca tu intri primul. Sa ii saruti mana …

Ca intotdeauna despre noi

Iubeste-ma inca o data. Inca o noapte. Inca o viata. Inca pe atat. Inca si acum. Iubeste-ma fara sa stiu de ce, fara sa intreb de cand, fara sa stiu pe unde ma poate duce felul tau de-a fi.

De-am sti ce ne aduce soarta sa ne prefacem ca putem sa tragem galaxiile mai aproape, sa aprindem stelele ziua pe cer. Sa ma imbratisezi ca atunci, ca nicicand, ca oricand. Sa ma saruti ca niciodata. Sa te privesc la fel, mereu.

Mi-e drag, iubitul meu, sa-ti simt buzele cum ma infierbanta si mainile cum ma aprind. Ti-as spune tot ce nu pot pronunta. As scrie litere neinventate. M-as desfasura pe pielea ta.

Mi-e pofta sa iti simt parfumul. Adorm cu rasuflarea ta. Te stiu si ma simt linistita. Te ating si ma prefac in noi. Ma dizolv si ma dezvolt pe conjugari distincte. Invat pluralul dintr-o uniune sacra.

Prin tine, acum, ma vad mai bine. In ochii tai se oglindeste intreg sufletul meu. Zambesc si iti sunt fericita. Cu tine stiu, astazi, cum se traieste viata in doi. - MSZ